Viata nu are limite, decat cele pe care singur ti le impui

Viata nu are limite, decat cele pe care singur ti le impui

Întotdeauna, omul prin evoluţia sa, şi-a depăşit limitele propuse sau ivite, dealtfel în majoritatea cazurilor, omul a reușit să le depașească… însa, tot în majoritatea cazurilor, omul a reuşit totodată să-şi impună limite noi… Viaţa ne-a învatat pe toţi, că mai devreme sau mai târziu, cu toţii vom trebui să luam singuri decizii uşoare, grele… decizii care mai târziu pot afecta pozitiv sau negativ pe cei din jur sau chiar pe noi inşine…

Probabil acest lucru este cel mai greu de făcut in viaţă, pentru un tânăr aflat la început de drum… mă refer la tinerii care sunt conştienţi, în sinea lor, de reuşita în viaţă prin moduri verticale, prin corectitudine, prin dreptate… Probabil mulţi dintre voi, vă puneţi des întrebarea : „Cum e bine?”

Este greu de răspuns uniform, fiecare are adevărul, verticalitatea lui, însa fiecare trebuie să se încadreze în limitele „bune”,definite de aceşti termeni. Probabil societatea stabileşte, sau nu, care sunt acele limite „bune”. Cred că, dacă înţelegem care sunt şi toleranţele acestor limite, şi nu forţăm nota, ramânând mereu în zona toleranţelor, este posibil ca în viaţa să reuşeşti uşor, daca eşti departe de limitele „rele”.

Cum ne menţinem în limitele „bune” ? Câteva principii de viaţă, coloană vertebrală, încredere de sine, determinare nu încăpăţânare, consecvenţă, şi alte calitaţi, care oricum se vor dezvolta mai târziu, ulterior acestora enuntate deja… te vor duce acolo unde iţi este bine, unde iţi este locul „desenat de creator” sau într-un anumit fel „desenat” chiar de tine. Cred că soarta fiecăruia poate fi puţin elastică, determinată şi de ce facem fiecare. Nu poţi da vina mereu pe ghinion, atunci când pierzi sau pe noroc atunci când căştigi.

Pentru mine, cum m-am simţit spre exemplu, după ce am înotat 24 de ore? Foarte bine. Util!, util societăţii… Am avut momente dificile în a duce la bun sfârşit ce mi-am propus? Să ştii că nu le-am resimţit ca dificultăţi. Am fost foarte motivat şi am încercat să rămân la fel până la sfârşit. Pentru cei care au nevoie de ajutor. Mereu am fost înconjurat de oameni cu probleme de acest gen, mai ales cu dizabilităţi locomotorii. Uite, la un maraton de înot organizat de doi prieteni poloişti, există o echipă de ştafetă formată din persoane cu dizabilitati. Îi urmăream şi-i admiram. După aceea, ne-ntorceam în bazin şi făceam exerciţii specifice lor. Simţeam ce înseamnă să nu ai un braţ, un picior. Mi-am promis că toată viaţa îi voi susţine!

Unii spun că dacă faci voluntariat, înseamnă că o duci bine, sau că ai timp… prostii de genul acesta. Nu este adevarat! Programul şi-l face fiecare, poate daca vrei să faci voluntariat şi nu ai timp, totdeauna exista timp… poţi tăia din porţia de somn, poţi tăia din timpul de stat la masă sau din timpul tău liber, chiar şi din timpul de lucru… rămânând de multe ori în urma cu lucrul pentru serviciu… etc. Poţi găsi timp pentru voluntariat, fie el cât de mic… venind de la mulţi, Contează! Eu? Cu ce mă ocup? Nu îmi câştig existenţa din înot, nu am nici o legătură cu el ca meserie, nu profesez! Eu sunt inginer geodez cu drept de semnătură. Cadastru! Din asta trăiesc, dar, pe lângă job am şi hobby-uri sau fac voluntariat. De multe ori în viaţă, momentele grele sau deciziile grele se rezolva prin ajutorul venind din partea celorlaţi. Voluntariatul rezolvă multe probleme celor ce socializează mai puţin, si eu socializez foarte puţin, chiar să vin aiciş în faţa voastră, să vă spun două vorbe, mi-a fost destul de greu. Prefer să fac ceva practic decât să spun cuiva cum ar trebui s-o facă. Volutariatul adună oameni care se ajută mai mult decât doar să vorbească, să socializeze, să teoretizeze… lucru care desigur este folositor, pentru că clarifică problemelele tuturor, însă doar la nivel de vorbe, foarte puţin la nivel de fapte concrete.

Nu mă gândesc mereu la viitor! Nu-mi propun mereu limite de depăşit. De multe ori greşim fixând aceste limite, pierdem mult timp cu organizatul planurilor pentru a depaşi acele limite. De multe ori trebuie „luat taurul de coarne” Totul este spontan, pe moment. Când există oportunitate, te implici! Nu plănuieşti mereu, ceva cu mult timp în urmă. Dacă apare ceva şi poţi ajuta, e bine să ştii că cineva poate conta pe tine!

O carte de citit, care mi-a schimbat viaţa? Viaţa mea se schimba zi de zi, cu fiecare lucru simplu şi bine făcut. Nu există cărţi pentru fiecare, există cărţi pentru doar o parte dintre noi. Fiecare dintre noi suntem o carte, chiar si dacă ea nu a fost încă tipărită. Atâta timp cât faci bine în jur, tu eşti cartea pentru cei ce încă „se scriu” (se formează). Nu sunt în măsură să recomand cărţi, nu am citit extraordinar de mult la viaţa mea, însă fiecare trebuie sa aibă o “bibliotecă”  a lui. Eu am o bibliotecă cu peste 6000 de discuri de vinyl, colecţionez muzică, am citit multe texte din interiorul acestor discuri, de nenumărate ori, cultura nu o capeţi doar dacă citeşti cărţi. Cu puţin din toate, te vei clădi echilibrat, şi oricât de mult ai studia, niciodată nu este suficient. Mereu. şi mereu vei învăţa lucruri noi… până la “final”.

Te asteptam la conferintele Bookland!