Să citești ca să trăiești

Să citești ca să trăiești

Nu știu dacă aș putea motiva în fața unui om care nu citește importanța cititului și a culturii. E foarte greu în lumea noastră pragmatică și în care se discută în termeni de profit și pierdere, de succes și eșec, să găsești rațiuni practice pentru necesitatea cititului. E destul de evident că mass-media și societatea de consum promovează cu totul alte valori care țin de un trai mai bun, de o mașină mai scumpă, de o haină de firmă… Nu știu ce valoare pot avea universurile ficționale în acest context.

Știu însă altceva: moda se schimbă, vedetele se fanează, mașinile se strică sau se învechesc și, odată trecute, toate aceste lucruri nu te lasă cu nimic, nu-ți îmbogățesc ființa. Nu știu dacă cultura te poate îmbogăți, dacă te poate face mai cool, dacă te ajută să-ți găsești un job mai bun. Știu doar că toate lucrurile din lumea asta sunt relative, orice modă trece, orice mașină se învechește, orice job se poate dovedi, la un moment dat, insuficient. Iar ăsta e momentul când cărțile îți pot fi de folos. Cărțile nu se învechesc, poți citi și acum, după mai mult de 2000 de ani dialogurile lui Platon sau Epopeea lui Ghilgameș și poți afla lucruri noi. Poți citi romane despre oameni care au trecut, la fel ca și tine, prin iubiri, dezamăgiri, frustrări sau poți citi mărturisirile reale ale unor oameni care au trecut prin iubiri, dezamăgiri, frustrări. Poți învăța din experiența lor, poți râde și poți plânge împreună cu ei și poți afla un lucru esențial: că nu ești singurul care plânge, care suferă, care se simte neînțeles și care nu înțelege cum funcționează lumea asta.

Cărțile nu te învață ce e lumea, te ajută însă să o înțelegi mai bine, te ajută să înțelegi cât de diverși suntem toți, cât de răi, dar și cât de buni putem fi. Oamenii au nevoie de povești, dintotdeauna au avut și întotdeauna vor avea. Indiferent de forma pe care o iau poveștile. De la legende și mituri, la romane și filme, la jocuri video sau bancuri.

Nu cred că tinerii din ziua de azi nu mai citesc nimic și nu mai învață nimic. Lumea se schimbă și tinerii ei odată cu ea. Dacă adolescenții nu se mai regăsesc în aventurile lui Nică nu înseamnă că lumea se duce de râpă, înseamnă că lumea s-a schimbat. Poate că și tinerii ar face un efort să se aventureze în lumea lui Creangă dacă și părinții ar citi măcar un roman young fiction sau fantasy. Înainte să condamnăm trebuie să înțelegem. Asta e lecția pe care eu am învățat-o din cărți și care cred că e cea mai bună lecție pe care cărțile ne-o pot da.

 

Pentru mine lectura nu e doar importantă, e esențială. E parte din propria strategie de supraviețuire. Însă nu-i judec pe ceilalți după numărul de cărți pe care l-au citit. În schimb, de fiecare dată când apare ocazia și când contextul o cere, vorbesc cu plăcere de poveștile pe care le-am citit, despre oamenii sau personajele pe care le-am întâlnit în cărți, despre ideile care m-au entuziasmat și la care nu m-aș fi putut gândi singură. Când întâlniți oameni care nu citesc, nu-i disprețuiți pentru asta, gândiți-vă că la ei poveștile încă nu au ajuns și că e rândul vostru să duceți povestea mai departe.  

Te asteptam la conferintele Bookland!