Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Este o întrebare standard, pusă uneori excesiv copiilor. Interesant este că întotdeauna copiii sunt creativi și găsesc și răspunsul.

Ulterior copilul devine adolescent. Și, de multe ori, răspunsul nu mai vine. Oare de ce? Poate că, între timp, am renunțat să mai fim atât de creativi și, mai mult, am fost „ajutați” să ne punem limite. Poate că la vârste fragede avem curajul să ne dorim ceva și să ne susținem acea dorință. Între timp am devenit mai „calculați”. O fi un altfel de a spune „încorsetați”? Sau că sunt limite ale gândirii și simțirii noastre?

De fapt care este ierarhia dintre gândire și simțire? Când ne întrebăm ce cale să urmăm în viață căutăm răspunsul la nivel rațional. Și aici găsim criterii de selecție ca „bani” sau „poziție socială”. Uităm să ne întrebăm și simțurile: „Ce mi-ar PLĂCEA să fac în viață? Ce meserie m-ar face să mă SIMT bine când o fac?”

Poate că de aici apare diferența pe care o întâlnim destul de des în jurul nostru. Câte dintre cunoștințele voastre merg cu drag la serviciu? Și câți se duc pentru că „trebuie” să-și câștige existența?

În momentul în care decizia mea se bazează pe ceea ce îmi place, pe ceea ce mă face să mă simt bine când fac o acțiune, cu siguranță voi merge cu drag la serviciu, fie ca angajat, fie ca întreprinzător. Iar banii și recunoașterea vor veni, în mod firesc,  ca urmare a muncii mele.

Poate exista o problemă: să îmi placă ceva dar să nu existe o meserie potrivită. Și atunci ce pot să fac? Să o inventez!

Fiecare om are dreptul să aleagă: să meargă cu drag la muncă sau doar mânat de nevoia de a-și susține existența. Este o ALEGERE. Tu ce alegi?
 

Te asteptam la conferintele Bookland!