Adolescentul perfect… de imperfect

SCENA I – 𝑃𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑒𝑛𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑜𝑟𝑡, 𝑙𝑎 𝑜𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑜𝑟𝑡
ADOLESCENTUL – Ati vazut si voi cine e cel mai bun! Invatati de la mine, mai, ca n-am clone sa dea toate golurile pentru echipa. Suntem fotbalisti, baieti, nu pinguini care se zbenguie pe gheata!
COLEGA – De unde stii sa joci atat de bine?
ADOLESCENTUL –Sunt fotbalist – cel mai bun al clubului si preferatul antrenorului Fac fotbal de la 5 ani. Am invatat tot ce se poate invata. Pot sa fiu portar, fundas, mijlocas… orice.
COLEGUL – Orice? Dar parca la cluburile sportive mari… fotbalistii de performanta nu joaca in toate compartimentele. Se specializeaza pe un singur post.
ADOLESCENTUL – Stii tu… mai bine decat mine? Ti-am zis ca pot sa joc in orice compartiment. Doar ai vazut ce gol am dat.
SCENA II – 𝐿𝑎 𝑠𝑒𝑟𝑣𝑖𝑐𝑒-𝑢𝑙 𝑎𝑢𝑡𝑜 𝑎𝑙 𝑡𝑎𝑡𝑎𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎𝑢
ADOLESCENTUL – Tata, crezi ca pot sa plec mai repede azi? Am schimbat radiatorul, cum mi-ai spus. Si in plus… zilele trecute am tot stat pana tarziu.
TATA – Muncesti de mult, dar nu ca voluntar. Ai uitat ca azi e zi de salariu?
ADOLESCENTUL – Mda… cum sa uit de punguta cu doi bani? O astept de luna trecuta. Prea multa munca pentru amaratul asta de salariu. Colegii mei ies la terasa pe banii parintilor… iar eu…
TATA – Tu stii cum e sa faci un ban cinstit! Hai, tine. Sa nu-i dai pe toti la terasa, ca pana la urmatorul salariu… mai e!
SCENA III – 𝐿𝑎 𝑚𝑎𝑔𝑎𝑧𝑖𝑛
ADOLESCENTUL – Atat de mult? La raft era alt pret la adidasii astia cu crampoane.
VANZATOAREA – Te-ai uitat tu in alta parte. Pretul e scris si pe cutie. Uite. Dar daca nu-i mai vrei, ii duc eu inapoi.
ADOLESCENTUL – Macar o sa-mi impresionez colegii.
SCENA IV – 𝐼𝑛 𝑑𝑟𝑢𝑚 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎, 𝑖𝑛 𝑚𝑎𝑠𝑖𝑛𝑎 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑒 𝑎 𝑡𝑎𝑡𝑎𝑙𝑢𝑖
ADOLESCENTUL – Poti sa ma lasi exact aici.
TATA – Ti-am zis ca pe mine nu ma pacalesti. Stiu ca nu iti place masina. Chiar asa rusine iti e?
ADOLESCENTUL – Sa ai o zi frumoasa, tata!
COLEGA –Cum de ai venit pe jos? Am auzit de masina ta smechera.
ADOLESCENTUL – Mi-am lasat Rolls Royce-ul la service acum doua zile. Trebuie schimbate bieletele si una dintre bucse.
COLEGUL – Bielete? Frate… zici ca lucrezi la service sau ceva, la ce bine stii denumirile astea.
ADOLESCENTUL – Fotbalistii invart banii, nu suruburile. Stiti casa aia alba, mare, cu balcon gigantic, care e doua strazi mai jos? Acolo stau.
SCENA V – 𝑃𝑒 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑑𝑎, 𝐴𝐷𝑂𝐿𝐸𝑆𝐶𝐸𝑁𝑇𝑈𝐿 𝑒 𝑢𝑟𝑚𝑎𝑟𝑖𝑡 𝑝𝑒 𝑑𝑟𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑠𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑡𝑟𝑒 𝐶𝑂𝐿𝐸𝐺𝐴.
COLEGA – Mincinosule! Aici stai?
ADOLESCENTUL – Pai… uhm… nu ma asteptam sa te vad si…
COLEGA – Ce jalnic esti! Nu mai incerca sa minti din nou. Macar acum fa-ti un bine si taci. Asta ti-e tie casa alba, de vis, cu balcon urias?
ADOLESCENTUL – Asta e casa mea… sa iti explic.
COLEGA – Te simteai mai bine mintind? Mi-e rusine mie de rusinea ta acum… E ceva adevarat din toate povestile tale?
ADOLESCENTUL – N-am casa mare. Nu-s fotbalist. N-am nici premii internationale la muzica. Dar cant la pian. Stiu ca nu vrei sa ma mai crezi acum. Dar chiar cant. Si muncesc. Lucrez in fiecare zi la service-ul tatalui meu… de asta nu pot iesi la terasa si de asta stiu toti termenii aia complicati de mecanica. Sunt un jalnic,. Am inventat totul pentru ca eram atat de nebagat in seama. Am vrut sa va impresionez, sa va fac sa vreti sa va fiu prieten. Intelegi?
COLEGA – Si crezi ca ne-ar fi placut sa fim prieteni cu imaginea asta inventata a ta? Era mult mai usor sa fii pur si simplu tu. Un om simplu, dar real. Te-am fi apreciat fara toate minciunile astea.
ADOLESCENTUL – Vorbesti serios? Daca imi mai dati o sansa, vreau sa vi-l arat pe Eu cel real.
COLEGA – Ma mai gandeeesc… daca ma inveti sa schimb un cauciuc!
ADOLESCENTUL – S-a facut!

Pentru ce iti trebuie o reputatie de mincinos? Asta esti tu, cu bune si cu rele. Nimeni nu are nevoie de minciunile tale. Ba mai mult, trezeste-te la realitate si da-ti seama ca iti pierzi credibilitatea cu fiecare minciuna pe care o spui. Se va afla oricum adevarul. Iar in momentul acela, vei fi vazut gol-golut, fara minciunile cu care te-ai impopotonat. Cum te simti daca te gandesti ca oamenii nu te iubesc pe tine, ci iubesc personajul fals pe care l-ai construit tu? Mai ai sansa de a impresiona prin faptele tale reale. Asa ca profita de timpul pe care il ai si fa lucruri demne de apreciere – intai te vei aprecia tu pe tine insuti, apoi si ceilalti te vor aprecia pe tine cel real.

Voice-over: Mihaela Tatu
Text: Monica Faur
Art: Adrian Baldovin