Andra Pintican – Unde-s multi, impactul creste (3)

„Ne gandim hai sa ajungem la copii. Pai ajungem la copii! Si copiii merg acasa. Si parintii spun: numai prostii va baga in cap! Avem nevoie sa intelegem ca degeaba vorbim doar cu copiii, trebuie sa vorbim neaparat si cu parintii. Si evident cu profesorii.
De ce mesajele mele nu sunt doar pentru copii? Pentru ca e nevoie sa construim in jurul lor sisteme. Mi-amintesc ca am fost in saptamana Scoala Altfel la un liceu din Slatina, eram pe consiliere profesionala. Erau vreo 200 de elevi si i-am intrebat ce vor sa faca mai departe. Nu exagerez 80% dintre ei au ridicat mainile la intrebarea cati vor sa plece din tara! Cand am vorbit cu fiecare, nimeni nu dorea sa mearga la studii. Toti voiau sa mearga la cules de capsune… Orice ca sa poata sa le trimita bani acasa parintilor.
In Romania exista o bula care contine 20% din populatie, oameni constienti de valoarea educatiei, din companii mari, care inteleg valoarea sinelui. Ce nu reusim sa vedem din bula aceasta, este restul de 80%. Si eu am facut parte din bula asta pana m-am mutat la sat.
Copiii pentru care scoala e o pierdere de timp. Dezvoltarea nu exista. Ideea e atat de abstracta, e SF. Asta sunt, imi duc veacul, mor.
De fapt si de drept asta le este spus. Adica pana sa avem analfabetism la copii, avem la parinti. Am vrut sa fac o scoala de vara la mine in sat. Parintii nu-i lasau pe copii pentru ca o zi de munca e 70 lei. Cum sa-i lasi pe copii sa vina la scoala sa invete?! Nu vreau sub nicio forma sa denigrez oamenii care muncesc pamantul. Sunt niste eroi!
Ca alegi constient treaba asta e una! Daca tu crezi ca altceva nu exista, e foarte mare pacat! Nu inseamna sa nu avem joburi de ingineri agronomi. Exista si directia asta! Ma gandesc la tinerii din satul meu. Sunt exceptionali. La 14 ani tin o gospadarie cu animale, gradina legume! Ei inainte sa plece la scoala au un job! Aia cu mi-a mancat catelul tema la ei poate fi reala. Vin de la scoala, ei sunt tot la job. Daca s-au dus la scoala!!!
Trag nadejde ca s-a schimbat foarte mult meseria de profesor. Au acces la informatii. Ma gandesc la profesorii mei din scoala, din liceu. A fost cea mai grea perioada a vietii mele. Eram altfel decat ceilalti. Am avut o tentativa de suicid. Aveam 16-17 ani. Si cand m-am intros la scoala, profesorul m-a scos in fata clasei si mi-a spus ca am facut pe toata lumea de ras! Nimeni nu a venit sa ma intrebe mai fata cum esti? De ce ai facut? Singura problema a tuturor era ca fac scoala de ras. Acum ca adult mai uit si inteleg ca nici ei nu stiau ce au de facut. Erau mai speriati decat mine! Ca erau responsabili de cineva care a ajuns sa faca lucruri de genul… Acum si profesorii au acces la informatii esentiale de ghidare a tanarului, pentru a-l intelege. Dar e necesar update-ul acesta intre generatii. Cum functionam noi? Care e specificul lor? Diferentele astea cum le adresam? Le scoatem in evidenta ca fiind defecte sau ii facem sa inteleaga ca pur si simplu ei sunt altfel si au abordari diferite?
𝐂𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐦-𝐚 𝐢𝐧𝐟𝐥𝐮𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 Mie nu-mi place sa citesc, mie imi place sa stau cu oamenii. Cartea care m-a influentat cel mai mult e cartea la care lucrez eu acum. Lucrez la ea de vreo 2 ani. Pentru a o scrie am luat interviuri de la 1500 de oameni. Mie imi place sa citesc povestile oamenilor live. Sunt oameni care iubesc sa citeasca si foarte bine fac! Cartea m-a facut sa inteleg ca e momentul sa renunatm la retetele scrise acum 30 de ani. Nu mai functioneaza!
𝐌𝐨𝐭𝐭𝐨𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐮 𝐢𝐧 𝐯𝐢𝐚𝐭𝐚 Unde-s multi, impactul creste!
𝐅𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐞𝐚 𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧… Intelegerea faptului ca universul nu-ti da ceea ce-i ceri, ci ceea ce esti.
Mesajul general pentru tineri pentru ca lucrez mult cu ei: Cred ca sunt o generatie binecuvantata si cel mai mare noroc al lor este ca daca au nevoie de ajutor au cui sa-l ceara.”
𝐌𝐞𝐧𝐭𝐨𝐫 𝐁𝐨𝐨𝐤𝐋𝐚𝐧𝐝: 𝐀𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐏𝐢𝐧𝐭𝐢𝐜𝐚𝐧 𝐅𝐨𝐧𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐒𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐇𝐑