in ,

Inspir emotii, expir sentimente

Am incercat sa numar emotiile, starile si sentimentele pe care le poate experimenta un om de-a lungul vietii lui. Eu inca n-am trait o viata intreaga – decat aproape 18 primaveri intregi. Si nu pot tine socoteala tuturor lucrurilor pe care le-am simtit pana acum… Dar un om la 81 de ani?

Imi imaginez cum printre moleculele de aer exista molecule de… stare… sau de emotie. Lucruri se intampla, evenimentele se deruleaza, viata curge si noi stam pe loc. Sau invers. Oricum ar fi de fapt, incep sa cred ca emotiile se pulverizeaza in aer, in functie de situatia prin care treci. Iar tu doar inhalezi odata cu aerul si moleculele de fericire, de tristete, de extaz, de nostalgie… de teama si toate celelalte. Unii dintre noi suntem mai vulnerabili in fata unor astfel de emotii si le tragem in piept mai mult… sau prea mult. Altii sunt alergici la unele emotii. De asta exista stane de piatra, al caror suflet se inmoaie, parca, doar cu portia, vreo fractiune de secunda, apoi revine la starea initiala.

Nu am fost niciodata la fel si nici nu vom fi vreodata. Dar impartim acelasi aer, aceleasi trairi si emotii, respiram aceleasi molecule si totusi… avem sentimente diferite. Poate ca si sufletul se infunda uneori, la fel ca nasul. Si nu mai simtim decat o anumita stare, blocata inauntrul nostru.

Inspir o emotie, expir un amalgam.

What do you think?

Written by Monica Faur

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Targa dintr-un fir de iarba

Ultimul gand, ultima suflare