Semne la polonic

Au si virgulele zi de nastere. Chiar si cele pe care uitam sa le punem. Se aduna in hore mici si danseaza singure intr-un loc ascuns din univers, la brat cu semnul exclamarii – cele mai tinere, sau cu semnul intrebarii – cele mai garbovite de ani si cerneala expirata. Hora lor e din ce in ce mai mare, in timp ce textele noastre, caietele si frazele lungi raman neacompaniate de vreo virgula, vreun punct, vreun apostrof…

M-am gandit cum ar fi sa primim de Craciun cate un pachet cu semne de punctuatie, destul cat sa ne ajunga pana la Craciunul urmator. Ne-ar trebui, din cand in cand, si cate un manual de utilizare sau macar instructiuni de folosire. Sa nu mai facem nici abuz de virgule, atunci cand le asezam dupa fiecare cuvant. Fireste, planul acesta n-ar incheia foametea de pe Pamant, dar ar satura romanii care mananca semnele de punctuatie cu polonicul. Astazi le sarbatorim, totusi, pe toate – pe cele puse, pe cele mancate, pe cele in plus… chiar si pe cele din hora!