Inceputul a cate unui mic sfarsit

In apropierea neingaduitoare a inceputului noului an scolar, parca mintea e dominata anapoda de diferite ganduri, sentimente de entuziasm si nerabdare, precum si realizari melancolice. Intr-un anumit sens e bizara repetitia scolii, o repetitie unica la nivelul vietii noastre.

In timpul clasei a 11-a, tin minte, ma apucasem de munca. Lucram la o cafenea. Experienta acestei perioade a fost una placuta, epuizanta in acelasi timp, dar, cel mai important, mi-a oferit acea repetitie familiara pe care ti-o ofera si scoala. Acel du-te vino, cu mai putin timp liber si mai putine posibilitati de dobandire a unor cunostinte academice.

Pe parcursul muncii, diferenta dintre repetitia unui mediu profesional asupra vietii unui om fata de cea a scolii a devenit din ce in ce mai clara. Scoala produce o anumita ordine si o anumita stare de repetitie care nu se poate compara asa usor cu cea din mediul profesional. Lucrul cel mai fascinant este ca toate acestea nu se datoreaza scolii in sine, ci atmosferei redata de mediul academic pe care numai acesta din urma ti-l poate da.

Ai un profesor cu care nu esti de acord? Sefu’ o sa fie mai rau, stati linistiti. Ai un coleg care-ti place, impartiti chipsurile la scoala? Asa-i si-un coleg de munca care te lasa sa mananci in liniste si se descurca singur cateva zeci de minute. Dar lucrurile iau o intorsatura mai practica, mai putin visatoare in mediul profesional pentru ca esti acolo ca sa faci bani. Da, intr-adevar, pasiunea trebuie mereu expusa si manifestata in orice mediu in care esti prezent, dar mai ales in contextul in care te ajuta sa produci ceva.

Iata, cand ne referim la liceu, inceputurile toate duc doar spre un mic alt sfarsit care sta sa renasca bland sau plin de pasiune anul viitor. Scopul acestei repetitii este sa-ti tocesti lectiile pana-ti iei bacul, sa inveti, sa te dezvolti din propria initiativa, teoretic si cu ajutorul cadrelor didactice. Pe de alta parte, exista si o notiune abstracta denumita nota, care castiga dintr-un motiv sau altul o mare incarcatura emotionala pentru elevi.

Este teribil de distractiv din perspectiva muncii, unde treaba e clara, pusa pe masa iar recompensa sunt banii. Un “du-te vino” in care mai mult te duci decat mai vii… pe acasa. Astfel am inceput sa gandesc lucrurile. In mare, e curios cum ni se ofera oportunitatea de a ne dezvolta pe diverse planuri (emotional, intelectual, social), fiecare an fiind diferit, timp de 12 ani!

Scoala trece, viata vine, sa ne bucuram de aceasta perioada, ciclica cum o fi ea. Trebuie de pe acum sa fim tare atenti la iluzia societatii de astazi, nevoia de a face din ce in ce mai multi bani. Trebuie sa fim tare atenti la incarcatura emotionala pe care o oferim notelor, altfel dezamagirile din esecurile vietii profesionale vor navali peste noi ca lupii. Trebuie sa respiram, odata ce deslusim simplitatea lucrurilor, caci complexitatile au sa fie mai usor de descifrat.