Ploua. Ploua si atunci. Intr-o noapte fatidica de primavara, noapte ce a fost unica martora a curmarii unei vieti si a schimbarii radicale a alteia. A mea.
Orice actiune are si o reactiune, egala si de sens contrar, insa, in viata, totul este mai complex si nu conform regulilor fizicii, pentru ca o multitudine de factori pot conlucra si in final da nastere furtunii perfecte. Sau doar unei ploi caldute si triste de primavara…
Nu poti sti niciodata decat traind, nu poti experimenta reactii, senzatii, bucurii si frici in laborator pentru ca TU esti cea mai imprevizibila fiinta.
Sunt Cosmin, sunt alcoolic si, din nefericire, asta voi fi toata viata, caci alcoolismul este o boala cronica, care din fericire, poate fi tratata doar cu… apa.
Incerc sa descopar si sa mentin o logica in povestea mea, desi alcoolul este total lipsit de logica. Si crede-ma o stiu atat de bine si mi-o reaminteste, zilnic, cicatricea care-mi impovareaza viata. Ploua, strada era pustie, undeva prin Baragan, in satul copilariei mele, cel atat de plin de amintiri, mirosuri, senzatii si oameni dragi – asa cum ar trebui sa aiba orice copil cu sanse de devenire. Invitat la ziua unui prieten – am uitat sa spun ca era si ziua de Pasti -, impreuna cu iubita mea de atunci, inevitabil, am consumat alcool. Nu, nu cantitati mari ca mai tarziu, dar suficient incat sa fiu iritat de…nu mai stiu ce anume, insa pornea de la fiinta pe care o iubeam, o femeie frumoasa care era in centrul atentiei altor invitati, fapt ce nu m-ar fi deranjat, ci chiar flatat daca aveam mintea limpede. Dar alcoolul, chiar si in doze mici, a scos anormalul din mine, am facut o scena si avand masina, am plecat sa imi iau tigari… desi mai aveam un pachet. De fapt, voiam sa o pedepsesc, imaginandu-mi cu bruma de logica ce ma mai guverna la ora aia, ca ar fi mai potrivit decat sa raman si sa-i arat ca sufar. Am facut slalom printre tinerii care mergeau pe mijlocul strazii catre discoteca unde plateau si ei tribut alcoolului. Aproape de iesirea din comuna, pustiu, bezna… asa ca am accelerat catre finalul normalitatii vietii mele. Atunci mi-a sarit in fata, din santul unde erau plantati braduti. Nu intru in amanunte… spun doar ca am facut tot posibilul sa il evit, trecand prin ambele santuri dar… Un copil sarac, amarat care in loc sa fie in casa, la caldura si lumina, silabisind un abecedar si tabla inmultirii, statea in ploaie, frig si intuneric, din cauza inconstientei unor parinti care, in mod regulat, primeau amenzi pentru nesupravegherea minorului. Nu vreau sa ma scuz, dupa ani de negare si furie, am reusit sa imi accept si sa-mi asum vina. A urmat cea mai sordida, solicitanta, neagra perioada din viata mea! O luna de arest preventiv, trei expertize, doi ani de procese cu trei avocati. Finalul? Culpa comuna: eu depasisem viteza din localitate, el traversase prin loc nepermis. Apoi, cand credeam ca s-a terminat, a urmat un proces civil. Parintii voiau bani. Alt avocat, alt an, chitante, dovezi ca am participat la cele crestinesti pentru acel copil. Au pierdut ei procesul, nu am castigat eu… fiindca platesc in fiecare zi: moral, emotional, band, distrugandu-mi viata. Platesc pentru o clipa in care alcoolul chiar daca nu a avut decat un rol periferic, a fost triggerul, batul de chibrit, fitilul.
Odata cu terminarea proceselor, m-am relaxat in prima faza dar nu a fost decat o senzatie prematura pentru ca incet, dar sigur, m-am aruncat in bratele primitoare ale alcoolului, care nu ma judeca dar ma fura cu toata fiinta mea.
Si, odata imbratisat de el, este al naibii de greu sa te recapeti.
O singura secunda iti poate schimba intreaga viata. Azi mi-as fi trait visul copilariei, unul dintre multele…
Din pacate viata mea a luat-o la vale vertiginos din acel moment. Si totul a inceput cu alcoolul. Si sunt convins ca la fel se va si termina… e doar o chestie de timp. Eu nu ma mai pot opri… sau nu vreau. Sau chiar imi place sa ma pedepsesc la nesfarsit pentru acea viata curmata.
Trecand prin toate aceste amintiri de cosmar le retraiesc desi le credeam uitate si depasite. Si ma dor de n-am cuvinte sa iti descriu! Dar daca macar o singura minte din cele ce ma citesc / asculta, incepe sa isi puna intrebari despre ce i-ar putea face drogul asta lichid, atunci merita!
𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐂𝐨𝐬𝐦𝐢𝐧, 𝐚𝐥𝐜𝐨𝐨𝐥𝐢𝐜, 𝐬𝐢 𝐢𝐦𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐞𝐬𝐜 𝐠𝐫𝐞𝐬𝐞𝐥𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐨𝐜𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐧𝐮 𝐥𝐞 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐬𝐢 𝐭𝐮!
Voice-over: Gabriel Costin
Text: Cosmin M.C.
Art Director: Adrian Baldovin
Comments
Loading…