In momentul in care universul alege sa ne inchida o usa fix cand eram pe cale sa ii tregem pragul, alegem inconstient sa fim acaparati de o inertie acuta. Intreaga noastra existenta se concentreaza asupra usii inchise, fiind incapabila de a observa orice alt element.
Paradoxul aici este ca in jurul usii noastre intepenite se afla o multitudine de ferestre deschise, prin care vantul bate – indemnandu-ne sa le trecem rama si sa pasim in afara acestui impas. Cu toate acestea, ajungem sa pierdem timpul cu capul rezemat de usa, asteptand sa se deschida. De ce alegem sa ignoram ferestrele?
Din punctul meu de vedere, in viata asta atat de spontana si inexplicabila nu avem cum sa ne rezumam la o singura cale pe care sa o urmam. Existenta noastra surprinde o serie de rascruci de drumuri, iar atunci cand ne regasim intr-o astfel de circumstanta este crucial sa privim lucrurile per ansamblu pentru a nu rata ferestrele deschise din jurul usii incuiate.
Comments
Loading…