in ,

Pentru unii povesti, pentru altii realitate

Imi placeau serile in care mama imi povestea despre verile pe care le petrece la tara, la bunici. Imi spunea despre capitele de fan si despre cum se cosea, despre cazaturile din prun, despre cele doua bivolite pe care le mulgea si cum facea strabunica branza, despre gustul mancarii din copilarie, care nu poate fi asociat cu nimic din ce avem noi acum. Pentru mine… sunt toate doar povesti, pe care le ascult cu drag, fara sa fi simtit eu insami picaturi de transpiratie care se scurg pe frunte, in timp ce stau cu oile la pascut. Imi mai spunea si despre cum aratau mainile strabunicii, batatorite de efort si zile interminabile de munca. Ea a stiut mai mult ce inseamna viata grea, dusa in amandoua mainile sale.

Pot numara pe degete de cate ori am vazut si am simtit cu mana mea lana vreunei oi sau mirosul specific. Sora mea le-a vazut doar pe geamul masinii, in trecere, sau in coltul cu jucarii de acasa – oitele de plus. Asa ajung povesti vietile unor oameni, pentru altii care nu vor trai asa ceva niciodata.

What do you think?

Written by Monica Faur

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Detalii importante

Cele mai bine platite joburi