Valorile tineretii

Odata cu maturizarea omului in societate ne confruntam cu o noua etapa a vietii noastre. Daca in ultimul articol vorbeam despre rolul exprimarii libere in manifestarea idealurilor tineresti, acum vom vorbi despre inradacinarea respectivelor idealuri in sufletul omenesc.

Este de nedescris aceasta cautare pentru adevarata identitate a sufletului tau in calitate de tanar, indiferent de tipul de exprimare de care ai sau nu parte. Este o intrebare constanta “cine sunt?”; “de ce eu sa fiu cel ce crede si nu altul?”. Suna ciudat, dar am impresia ca acesta este contextul cu care avem de a face in societatea din prezent. A crede in proprile valori implica anumite responsibilitati pe care multi nu doresc sa si le asume vreodata. Ne confruntam, astfel, cu oameni care nu au valori, tineri care nu-si asuma mai nimic.

Avem de a face cu o lume a nefacatorilor si a oamenilor care zic nespunand, o lume interesanta de paradoxuri care nu pleaca de nicaieri si nu ajung nicaieri, lipsite de substanta. Nu putem spune de cand a pornit acest fenomen si nici ca are vreun sens sa ne incurcam in calcule de genul acesta. Tinerii cauta, totusi, un singur lucru, “cum fac sa imi ingaduiesc sa cred?”. Raspunsurile false sunt multe, alaturarea unui val politic, social, utilizarea drogurilor, achizitionarea diferitor produse pentru a etala un anumit statut (participarea in fenomenul consumerismului), impreuna cu viciile desigur.
Pentru a va explica si motivul pentru care aceste raspunsuri sunt false, putem observa si rezultatul folosirii acestora fara un set de valori. In cazul valului politic sau social, la un moment dat se va dobandi plictisul fata de notiunea urmata, in lipsa unei afinitati reale, imposibila pentru un suflet nedeslusit, cu orice forma de exprimare societala, ce poate duce la extremism, abandonarea ideii in sine sau dezvoltarea unui “propice” individ conspirationist. In discutia despre droguri, raspunsul este unic, dezumanizare si capat de drum, fie fizic sau psihic. In contextul consumerismului si al viciilor putem spune ca drumul este putin mai lung, luand sfarsit odata cu dezumflarea portofelul sau cu izbucnirea frustrarii interioare a sufletului, fortat sa se manifeste numai in produse abstracte si iluzorii.

Adevarul despre aceasta problema este unul clar. Domne, daca doresti sa exprimi, sa te exprimi, sa fii ascultat, trebuie sa ai tupeu, sa gresesti si sa rada lumea de tine. Cel putin pentru cateva luni de la inceput sa fie tot asa, ce sa mai! Poate cativa ani! Trebuie pe parcurs sa dezvolti si logica, pragmatism, limite asupra a ce stii ca nu este bine sa faci… Iata ca mai toata lumea cunoaste acesti pasi! Cheia catre dezvoltarea valorilor de care vorbim inca de la inceputul acestui scurt comentariu este modestia. Nu orice modestie, modestia in mandrie. Un fenomen cu putinta doar in cadrul tineretii.
O anume modestie ce seamana mai mult cu gingasia si vulnerabilitatea unui copil dupa ce rosteste primele cuvinte si o anume mandrie a unui soldat ce a castigat o batalie crancena. In aceasta magnifica stare, atinsa dupa ce un tanar isi exprima o idee, o idee cu care crede cu adevarat, tanarul se confrunta atunci cu toate valorile la un loc. In acel moment esti capabil sa cuprinzi pentru o scurta secunda toata lumea deodata.
Atunci si numai atunci se formeaza oamenii cu adevarat, atunci invatam sa tacem si sa ascultam, pentru a nu ne sufoca. Iar in aceste situatii, lipsiti de aer, hranim cu adevarat sufletul si il invatam cum sa respire. Fara sa intri in oceanul societatii vreodata, desi nu stii sa inoti, te vei da cu capul de soare. Ori inveti caineste ori nu te-nvata nimeni, dar in oceanul acesta se afla de fapt adevaratii intelepti si inotatori profesionisti!
Practic, stai la mal, si te-neci in nisip!