Radu Paraschivescu: „Sfaturi nu prea am de dat, nu ma pot pune in fason si nu ma pot da exemplu pentru ca oamenii nu seamana intre ei, placerile nu seamana intre ele si preocuparile, hobby-urile sunt diferite de la om la om.
Revenind la placeri, as insista pe citit. De ce e cititul o placere? Pentru ca te face sa traiesti de mai multe ori si pentru ca te pune in situatia de participant la niste aventuri la care altfel nu ai avea cum sa participi. Ti-ar fi frica daca ti s-ar propune o aventura de genul acesta. Poate ai avea stangacia unui om care nu stie sa se miste in Evul Mediu, in Renastere sau Epoca Baroc. Poate ca ai avea reticente de eticheta sau de alta natura, ori cartea iti ofera toate lucrurile acestea…. La un pret mic.
Eu am mai spus candva, cartea este cea mai buna agentie de turism, costa cel mai putin, ai biletele cele mai ieftine si poti merge in 10-20 de calatorii, la pret de una. Ai o carte in care actiunea se petrece fie in Franta, fie in Thailanda, in Anglia, fie in America, fie in Romania si ai personaje si fiecare personaj are o viata a lui. Si tu preiei, absorbi toate vietile acestea si le traiesti si tu intr-un fel.
Noica a spus la un moment dat si a devenit motto-ul Humanitas: ”ai atatea vieti cate carti ai citit”. Eu din punctul acesta de vedere am cateva mii de vieti, sunt longeviv si v-as dori si voua sa fiti longevivi si sa va descotorositi de prejudecata ca cititul e un fel de ulei de ricin, untura de peste, ceva nesuferit, antipatic, pe care trebuie sa-l iei ca sa nu contractezi vreo boala. Cititul poate fi o placere! Dar o placere neinscrisa in reguli sfinte, batute in cuie. Nu trebuie sa cititi 50 de pagini pe zi. Puteti citi intr-o zi 400 de pagini, in urmatoarea zi doar 1 pagina.
Sigur ca exista multe discursuri care va spun ca nu se poate fara carti si ca trebuie sa cititi. Trebuie apa, trebuie mancare, trebuie sex. Se poate si fara carte si fara dulceata de gutui. Se poate fara multe lucruri.
Pacatul e ca nu stiti ce pierdeti. S-ar putea sa aveti si experiente neplacute. Sau ati avut deja. Carti proaste. Daca vreti sa duceti la bun sfarsit o carte proasta puteti s-o faceti. Daca aveti varsta mea nu o mai faceti. Placerea exista acolo. Totul e ca aceasta placere sa va fie deslusita cum trebuie, sa nu aveti de-a face cu profesori acri care va dau retete si care va spun ca pana luna viitoare daca nu ati citit 20 de carti… E o forma de dresura care era buna in Evul Mediu, dar care in Europa 2021 nu mai merge.
Insist pe placere, intr-un timp in care lumea nu mai are rabdare, cand avem tot felul de aparate care ne inlesnesc accesul la tot felul de lucruri, cand suntem cu ochii in ecranul telefonului, cand daca ni se confisca facebook 5 minute facem o criza de nervi.
Cu toate acestea exista placeri vechi, odihnite, relaxate pe care e bine sa nu le neglijam, adica chiar daca avem retele de socializare, cateodata un pahar de vin savurat intr-un local, alaturi de oameni simpatici e la fel de bun.
Chiar daca e forfota tehnologica, chiar daca lumea se grabeste.
Fara placere in viata, nu prea faci mare lucru! Interesant ar fi sa aveti si o ocupatie care sa combine utilitatea, pragmatismul, castigul cu placerea. E posibil! Daca esti un pictor bun. Daca esti un instalator bun si-ti place sa mesteresti, le poti combina pe acestea doua si poti obtine concretizarea unei vocatii.
Eu rezist greu la discursurile care sunt inflacarate si care nu spun mare lucru. Sper sa aveti optimism in viata! Vor exista cumpene, mai treci din cand in cand printr-o situatie limita, dar odata ce treci peste, se mai insenineaza. Va mai doresc un lucru: sa calatoriti, sa umblati. Pentru ca daca umblati cu pasul, umblati si cu mintea. Sa vedeti lucruri sa iesiti din carapacea aceasta de tara primitoare si sa mergeti sa vedeti lumea si sa trageti concluzii! Sa deschideti ochii, sa vedeti cum se poarta oamenii, sa vedeti ce inseamna bine comun. Sa vedeti ce fac scandinavii pentru copiii lor, sa vedeti orase cu poluare zero, ce face o primarie de capitala europeana in asa fel incat sa nu existe praf. Sunt si bucurii simple, accesibile si lucruri care va raman pentru totdeauna!”

Radu Constantin:

„Ia-ti 10 secunde si gandeste-te la cum vrei sa arate viitorul tau! Fie ca vorbim despre o casa frumoasa, despre o masina faina, fie ca vorbim despre prieteni, despre vacante, despre un job bun, despre orice ai tu in gand. Gandeste-te 10 secunde la treaba asta, apoi eu iti voi spune un secret.
Si anume cum am ajuns eu in punctul in care sunt acum: sa am propria agentie de marketing, sa am doua business-uri, sa am masina pe care am visat-o dintotdeauna, sa am casa, vacantele pe care mi le-am dorit. Toate acestea si nu exagerez absolut deloc, le-am obtinut multumita cartilor. Eu daca nu descopeream cartile la 23 ani, cu siguranta lucrurile nu stateau deloc asa. Stiu cum te simti cand ti se spune despre carti si despre citit. Pentru ca ai fost fortat si de scoala si de parinti si poate de alti prieteni de-ai tai! Sau poate ai fost influentat ca cititul nu e cool. Poate iti doresti sa se termine mai repede scoala, liceul, facultatea si sa nu mai ai de-a face cu cititul. Poate ca daca as fi retinut din timpul liceului ca cititul e cool si ma ajuta, probabil azi eram muuuult mai departe decat sunt in acest moment.
In momentul in care am facut schimbarea de la mentalitatea ca e nasol sa citesti la mentalitatea ca cititul poate sa ma ajute sa-mi dezvolt anumite abilitati, lucrurile au luat o intorsatura accelerata inspre bine. Iti dau cateva exemple cartile m-au invatat: cum sa cuceresc o fata, cum sa-mi fac prieteni, cum sa fiu mai sociabil, cum sa fac bani, m-au invatat aproape tot ceea ce stiu pana acum. Evident ca de-a lungul existentei, m-am intalnit si cu oameni care mi-au impartasit din experienta lor. Insa 60-70% din ceea ce stiu azi se datoreaza cartilor.
Acum vreau sa fac un calcul sa vezi cat de la indemana iti este sa ajungi din punctul in care esti acum in punctul in care iti doresti, cu o strategie foarte simpla care necesita foarte putin efort. E un lucru pe care aproape 90% dintre oameni nu-l fac si nu se pot tine de el in fiecare zi.
Ai 20 de minute in fiecare zi ca sa faci un anumit lucru? Din 24 ore ai nevoie doar de 20 de minute pe zi ca sa se intample chestii extraordinare. Iti fac un calcul foarte simplu sa vezi de ce perseverenta este cheia succesului. Daca in 20 de minute ai reusi sa citesti aprox 10 pagini, iar o carte are in medie 270 – 300 pagini, inseamna ca intr-o luna citesti o carte. Intr-un an vei citi 12 carti. Cu siguranta, viata ta se va schimba! Fie ca citesti despre ceva ce te pasioneaza, fie ca vrei sa te perfectionezi, fie ca vrei sa inveti orice, pentru ca exista multe variante accesibile. Suna ca o pastila magica, insa lucrurile asa functioneaza. Este despre a reusi sa te tii cu strictete de acest obicei. Tu trebuie sa ai rutina ta zilnica si vezi ce se intampla dupa un an. Problema noastra din cauza careia nu reusim sa fim perseverenti, este ca asteptam ca rezultatele sa vina imediat.
Lucrurile marete, de calitate se fac in timp. Poate se fac in ani de zile. Multi oameni de succes au reusit abia dupa ani de zile de munca. Eu nu spun ca trebuie doar sa trudesti. Trebuie sa fim inteligenti si sa lucram inteligent. Trebuie sa identitifcam lucrurile care ne distrag de la traiectoria noastra. Fie ca vorbim de social media in exces, ca si social media poate fi benefica sau nu. Daca urmaresti oameni de la care nu ai ce invata, social media iti consuma timpul. Daca tu urmaresti oameni de la care ai ce invata, atunci te ajuta. Este important sa iti dai seama care sunt lucrurile care te distrag si sa fii perseverent! Eu spun ca daca reusesti sa citesti 20 min zilnic, timp de 2 luni, cu siguranta ulterior nu te vei mai limita la doar 20 de min.
Solutia e simpla si functioneaza foarte bine! Te rog scrie-mi dupa ce o testezi. Nu am testat-o doar eu, ci mii de persoane.
Diferenta in cazul meu este ca am reusit sa fac abstractie de stimulii externi si m-am concentrat pe o singura directie. Problema este ca sunt multi tineri fara directie, nu au destinatia finala. Este important sa-ti stabilesti un scop in viata, sa stii de ce te trezesti dimineata. Important este sa stii incontro te indrepti.”

𝐂𝐞 𝐚 𝐢𝐧𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚𝐭 𝐬𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐨𝐧𝐥𝐢𝐧𝐞?
𝐒𝐢𝐥𝐯𝐢𝐚 𝐒𝐚𝐯𝐚, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐬𝐢 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚, 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮 𝐄𝐦𝐢𝐥 𝐑𝐚𝐜𝐨𝐯𝐢𝐭𝐚
Scoala online este o tema extrem de provocatoare pentru orice dascal care inca este prin in aceasta noua paradigma a educatiei mondiale.
Am trecut brusc din sala de clasa in locuintele profesorilor in fata unor dispozitive si a trebuit sa invatam sa fim profesori. Daca ar fi sa punctez un mare minus este aceasta joaca de-a scoala online, scoala fizica. Este derutant! S-a incalcat un principiu pedagocic fundamental, acela al consecventei. Copiii sunt 14 zile la scoala, apoi 14 zile acasa. Profesorul are unele ore in online, altele sunt la scoala. Devine extrem de dificil. Nu-si mai gaseste resursele interioare sa-si continue activitatea didactica, este pur si simplu alergatura din clasa, in fata laptopului. Provocarea a fost dubla, noi avand clase vocationale, de natatie. Va puteti imagina ce a insemnat sa treaca copiii de la clasele de inot in online! La inceput, ma intrebau pe mine colegii cum sa-si faca activitatea in online. M-am gandit ca ar fi un moment potrivit sa le serveasca niste modele de sportivi de succes. Apoi au facut exercitii fizice fiecare in propria casa.
𝐈𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐋𝐚𝐳𝐚𝐫, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐁𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐠𝐢𝐦𝐧𝐚𝐳𝐢𝐮, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮 𝐈𝐨𝐧 𝐍𝐞𝐜𝐮𝐥𝐜𝐞
Ca profesor de Biologie nu mai pot realiza experimente, disectii… Exista filmulete, exista lectii suport, unele ajuta sa vezi cum explica si alti profesori. La fel cu testele. Ei pot oricand sa refuze si sa nu deschida camera. Tu, profesor, vorbesti cu un ecran, uneori te apuca disperarea! Simti ca nu esti ascultat, desi colaborezi cu cativa copii din clasa, restul motiveaza ca sunt timizi, ca nu s-au cunoscut intre ei bine, daca sunt a IX a, ca nu se simt bine sau ca nu s-au pieptanat, nu s-au aranjat. Motive exista! Inchid camera si fac cu totul altceva. Cineva mi-a spus ”Stati doamna ca m-am dus sa manac cu parintii” Ce puteam sa mai spun?
𝐌𝐢𝐡𝐚𝐞𝐥𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮 𝐈𝐨𝐧 𝐍𝐞𝐜𝐮𝐥𝐜𝐞
Este o perioada de incercare, de provocare a educatiei din toata lumea, o perioada in care elevii au primit de la noi in alt fel materia, un alt fel de a primi educatia, o perioada in care ne-am straduit si unii si ceilalti sa facem lucrurile sa mearga inainte cu mult efort, nu neaparat foarte bine.
𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐆𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 & 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐄𝐧𝐠𝐥𝐞𝐳𝐚, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥 𝐄𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐜 𝐕𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫
Evaluarea nu este obiectiva pentru ca nu ai instrumentele cu care sa poti face o astfel de evaluare. Proiectul Telscoala a fost repede pus pe picioare sa-i ajutam pe toti copiii din tara care poate ca alta posibilitate in afara de a se uita la televizor nu aveau.
𝐂𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚 𝐞𝐥𝐞𝐯𝐢𝐥𝐨𝐫?
𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐧𝐚 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐆𝐞𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 & 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐄𝐧𝐠𝐥𝐞𝐳𝐚, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥 𝐄𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐜 𝐕𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫
As spune din experienta scolii mele, o scoala care primeste de foarte multi ani copii din mediul rural si pe care i-am simtit impreuna cu parintii lor mai speriati decat ceilalti. Cu senzatia aceea ca tot efortul lor din ultimii ani de a aduce copilul intr-un loc mai bun pentru viata lui viitoare… Undeva s-au simtit abandonati, ca nu mai pot face fata lucrurilor acestora care presupun tehnologie, care presupun o altfel de interactiune. Au simtit decalajul cumva de a nu mai fi la inaltimea celor care au posibilitati, care se pot adapta situatiei Ei au un stres teribil. Daca e sa ma refer la elevi, frica de pierdere: au simtit ca au pierdut ceva odata ce nu s-au mai vazut la scoala, nu si-au mai intalnit prietenii, nu au mai avut acea interactiune calda, teama pierderii validarii pe care si-o dau intre ei
𝐈𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐋𝐚𝐳𝐚𝐫, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐁𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞 𝐠𝐢𝐦𝐧𝐚𝐳𝐢𝐮, 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮 𝐈𝐨𝐧 𝐍𝐞𝐜𝐮𝐥𝐜𝐞
E dezastru si nu atat din materie, cat din interactiunea intre oameni
𝐒𝐢𝐥𝐯𝐢𝐚 𝐒𝐚𝐯𝐚, 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐋𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐬𝐢 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚, 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮 𝐄𝐦𝐢𝐥 𝐑𝐚𝐜𝐨𝐯𝐢𝐭𝐚
A generat frustrari, i-a invatat pe copii sa speculeze, a generat absenteism, superficialitate, poate si un soi de angoasa in anii terminali pentru ca nu stiu ce va urma. Deciziile se schimba de la o saptamana la alta, de la o zi la alta.

Cristian Stan: „Dupa foarte multe discutii si certuri, foarte multe despartiri, am reusit sa pun capat unei relatii care ma sleise de orice urma de energie si ma facuse sa ma pierd incat numai intelegeam ce inseamna viata mea fara acea persoana.Mi-era frica sa fiu eu cu mine!”
„4-5 luni le-am petrecut plangandu-mi de mila si intrebandu-ma unde am gresit, ce as fi putut sa fac mai bine, inca simteam ca daca as fi continuat sa lupt, lucrurile ar fi fost in final bune.”
„A venit un moment in care a fost un mesaj trimis de la viata, Dumnezeu, natura, univers, un mesaj care suna in felul urmator: ”Doamne iti multumesc pentru tot ce mi-ai dat, cu bune si cu rele, pentru ca stiu ca toate au avut rolul de a ma creste si de a ma dezvolta pe mine.”
„A fost prima oara cand am inteles ca nu s-a intamplat impotriva mea, ci pentru mine.”
„A fost primul moment in care am inteles ce inseamna dezvoltarea personala, emotionala, spirituala, am inteles ce inseamna sa te pui pe primul loc, sa ai grija de sufletul tau, de corpul tau, de mintea ta.”
„Sistemul in care am crescut nu m-a facut sa ma indragostesc de citit, de studiu, o faceam pentru ca trebuie. Cred ca foarte multi studenti empatizeaza cu ideeea asta. Citim pentru ca altfel suntem pedepsiti. Iar momentul acesta a fost prima oara cand m-am indragostit de studiu. Am pus mana pe o carte de dezvoltare personala, cautam multe raspunsuri care sa ma ajute sa inteleg ce si cum s-a intamplat. Am inceput sa urmaresc persoane, care ofereau noi perspective lucrurilor care s-au intamplat in viata mea si m-au ajutat sa vad ca folosindu-ma de acele obstacole pot sa merg intr-o directie in care pot sa ma dezvolt. Obstacolele sunt acolo ca sa ne arate ca avem puterea de a trece peste ele!”
„Am inceput sa ma reconstruiesc pe mine de la zero!”
„A fost un drum care a meritat! Drumul catre educatie, auto-educatie, dezvoltare personala, dezvoltare emotionala.”
„Daca n-ar fi fost momentul acela, nu as fi fost nevoit sa apelez la puterea care se afla in interiorul meu! La fel cum se afla si in interiorul tau!”
„Am pornit comunitatea Esti mai mult – EMM, din care fac parte peste 175.000 de oameni, care au inteles ca in interiorul lor a existat o putere care sa-i indrume sa treaca peste orice obstacol si puterea aceasta va iesi la suprafata cand ei vor decide sa o accepte.”
„Viata iti va trimite diverse ocazii ca tu sa te dezvolti, doar ca de foarte putine ori o sa ti le trimita ca un moment placut.”
„De cele mai multe ori momentele care ne invata ceva cu adevarat sunt momentele care au impact emotional asupra noastra.”
„In loc sa ne intrebam in urma experientelor De ce mi s-a intamplat asta? Sa ne punem intrebarea Ce pot sa fac sa merg mai departe?”
„Foloseste-te de tot ce ai in jurul tau ca sa cresti, ca sa te transformi, ca sa te dezvolti pentru ca poti sa faci asta! Ai in jurul tau resursele de care ai nevoie indiferent de locul, contextul…”
„Cu siguranta nu esti vinovat pentru lucrurile nasoale care ti s-au intamplat in viata.”
„Tu esti responsabil sa faci tot ce tine de tine ca tu sa faci lucrurile putin mai bine!”
„Viata este precum un lacat cu cifru si orice eveniment, orice persoana, orice lucru care se intampla in viata ta poate sa fie acea ultima cifra din cifrul tau care deschide usa catre o noua viata pe care ti-o doresti.”
„Invata sa iei viata asa cum vine! Nu te bate cu ea, ca nu ai nicio sansa sa o bati, ci imbratiseaz-o si danseaza cu ea! Pentru ca ea te va duce fix in directia in care ai nevoie, doar daca ii dai voie.”

Radu Paraschivescu: „Iti voi confirma ceea ce stii deja: Nimic nu vine gratis! Pentru tot ceea ce faceti, e nevoie de munca, de tenacitate, de inspiratie, de noroc si de sanatate.
Eu am avut lucurile acestea, in buna masura. Unele lucruri trebuie sa vina pe parcurs. Cum? Alegandu-ti o tinta, care poate sa se schimbe. Cand eram in a 6 a, eram convins ca voi deveni zoolog, pentru ca imi picase cu tronc profesorul de Zoologie. Am fost dezolat cand am aflat ca nu exista Facultatea de Zoologie si ca daca vrei sa lucrezi cu animalele, trebuie sa inveti intai despre om. Asa ca am virat spre altceva: fotbal. Parea o varianta paguboasa, cata vreme perspectiva era incerta, caci traiam intr-o tara cu sarma ghimpata la granita…
Aici intervine un alt lucru, fie intalnirea providentiala, fie sfatul cuiva. Si aici intervine, fireste, si conditia mentorului. Am avut parinti foarte atenti cu mine si foarte intelepti. Deficitul de intelepciune pe care-l aveam eu in copilarie a fost suplinit de intelepciunea lor de oameni trecuti prin viata si prin greutati. Tata mi-a spus: ”iti place si cartea, iti place si fotbalul. Fa una dintre ele! Daca le faci pe amandoua, risti sa le faci pe ambele prost si, decat sa fii un dublu mediocru, mai bine sa fii bun intr-o directie.”
Am lasat fotbalul, despre care vorbesc in continuare la TV, si am ales cartea. E posibil sa fi fost un castig si pentru public. Pentru mine categoric a fost un castig. Aici intervine o intalnire providentiala: cu Humanitas si cu Gabriel Liiceanu. S-a produs intr-un moment de deruta pentru mine, aveam un post prost platit, intr-un loc fara recunoastere si am primit 2 invitatii la interviu in aceeasi zi. Una la o companie americana care venise cu un grant de 35 mil $, care ma petise pe un salariu bun; cealalta la Humanitas. M-am gandit o noapte intreaga ce fac! Mi-e foame de bani? Da! Mi-e foame de scris literatura? Da! Care plateste mai bine? Care are perspectiva mai buna? La ambele raspunsul era compania americana!
M-am hotarat sa ma duc la Humanitas. In aceeasi zi mi-a aparut articolul de presa sportiva! Aceea a fost ziua ”macaz” pentru mine! Humanitas era nu un serviciu, ci un loc de intalnire cu oameni poate nu impecabili, dar foarte bine alcatuiti cu care poti sa construiesti cluburi de idei. Nu stiam daca am reglajele unor asemenea intalniri. S-a dovedit ca le am!
Traiectoria propusa de Humanitas s-a transformat intr-o trambulina. Si aici intervine tenacitatea, sa stii sa astepti. exista o cultura a asteptarii. Exista o vorba: lucrurile bune li se intampla celor care asteapta!
Eu am stiut sa astept si asta e o componenta a succesului meu de astazi. Am asteptat in conditii nepropice: in conditiile comunismului, unei lipse de perspective si de variante! Nu se compara cu oferta de astazi, cu modul in care iti poti prelua modele! Inainte aveai un orizont ingradit, iar modelele tale erau putine. Astazi poti sa aspiri la orice, azi lucrurile arata cu totul altfel decat in urma cu 35 de ani. Prin urmare, evantaiul optiunilor este foarte mare!
Aici intervine si capacitatea noastra de a modela imprejurarile, nu doar de a ne lasa modelati, felul de a avea o cultura a dialogului, felul in care stii sa te faci placut, fara sa fii slugarnic, cu spinarea la 90 de grade.”

Radu Paraschivescu: „Avand rabdare, avand o sanatate buna si avand placerea cititului, nu doar a muncii, am ajuns unde sunt astazi. Placerea cititului pentru unii pare ceva misterios. Mie mi-a placut de cand eram mic!
Sunt oameni care spun ca nu se poate sa iti placa sa citesti si sa iti placa sa dai cu piciorul in minge. Ba da, se poate! Am vazut o discutie, la un moment dat, intr-un studio francez de televiziune in care amfitrionul discuta cu 3 scriitori ”uriasi”: Umberto Eco, Mario Vargas Llosa, Salman Rushdie. Toti trei au vorbit despre premii literare, despre strategii narative, despre succes, pana cand gazda i-a intrebat ceva legat de fotbal. Cand au auzit de fotbal, toti trei s-au simtit ”curentati”. Au inceput sa se contrazica si sa propuna variante de tehnica a jocului. Prin urmare sunt perfect compatibile fotbalul si literatura. Sportul este expresia fizica a culturii!
Prin urmare cu aceste instrumente: rabdare, tenacitate, harnicie si placerea cititului am inceput calatoria asta pe drumul cartii. E o calatorie care mi-a adus deocamdata aproape 30 de carti scrise, 20 de prezente cu texte in volume colective si 115 traduceri. Numarul lor va creste. Sunt, oare, un sacrificat? Nicidecum! Nu inseamna ca daca esti scriitor, trebuie sa fii mineralizat! Scriitorii respecta si ei harta umana… Doar cand eram eu in scoala, cu 4 vesnicii in urma, in momentul cand se vorbea de o intalnire cu un scriitor, elevul era facut sa creada ca scriitorul e mort si adus imbalsamat sa stea la poza! Scriitorul e om ca toti ceilalti, doar ca stie cuvinte mai multe decat multi altii.
E un drum frumos! L-as recomanda si altora, cata vreme vor sti sa respecte o sugestie: sa nu incercati sa fiti pe placul tuturor! Nu veti putea niciodata. Nimeni n-a fost pe placul tuturor. Shakespeare, Dostoievski, Kant au avut contestatari. Daca ajungeti scriitori si cartea dvs nu e bagata in seama, nu puneti la suflet!
Ajung la autenticitate! Una dintre conditiile performantei este trairea autentica. Autenticitatea e greu de conservat. De ce? In baletul relatiilor umane e nevoie de o doza de diplomatie, de o doza de ipocrizie, de concesii… E vorba de autenticitate profesionala, ceea ce presupune sa-ti faci treaba bine, sa ti-o faci la nivelul maxim al exigentei, dar sa mai intervina ceva in felul tau de a munci: auto-exigenta. Daca vrei sa te placa seful, sa te respecte vecinii, sa te iubeasca mama-soacra, fii pretentios tu cu tine insuti! Trebuie sa fii primul care-si ridica stacheta!”

Radu Paraschivescu: „Eu am fost un mototol, care in liceu nu ma gandeam vreodata ca voi ajunge student. Mi se parea ceva paranormal. Era o emisiune la radio care se numea Student Club: mici interviuri de la centre universitare, mici episoade de viata. Auzeam tineri de la Iasi, de la Cluj vorbind si mi se pareau nepamanteni, veniti din alta dimensiune. Cum sa ajung eu sa fac parte din ei? De unde erezia asta ca eu terminand liceul sa ma cocot acolo… in studentime?
Mi se parea un vis! Visul a devenit realitate pentru ca am fost tenace, mi-am stiut interesul, fara sa afectez interesul altora! Sa nu calci pe cadavre! Sa dai din coate la propriu ca sa-ti croiesti un rost in viata dar sa nu dai ghionturi in asa fel incat sa-i scoti de pe traiectorie pe altii!
Viata are si o componenta morala si etica! In lumina componentelor astora tu, ca sa poti dormi linistit noaptea trebuie sa stii ca ceea ce faci, nu faci in detrimentul altora. Faci pentru tine! Dar n-o faci cu pretul postului altcuiva, cu pretul unei cariere frante, cu pretul unei delatiuni. Mai adaug doua componente la succesul acesta din liceu catre facultate: sansa si frica de armata. Pe vremea aceea daca picai la facultate si erai baiat, te lua la armata, pe 1 an si 4 luni.
Si astfel am ajuns la facultatea la care mi-am dorit sa ajung, la o grupa speciala de traducatori. Am intrebat ce nevoie ar fi de mine pe piata muncii dupa absolvire. Mi s-a spus ca va fi mare nevoie! N-a fost imediat. Dupa 10-15 ani, am facut un pui de cariera ca traducator & interpret. Am mers in delegatii… Pana la urma a fost rentabila prezenta mea in grupa de traducatori. Mi-a prilejuit intalnirea cu niste profesori eminenti, unii dintre ei. Am optat pentru o cariera de profesor de engleza intr-o localitate Faget, jud Timis. Mi-a produs cateva dintre cele mai frumoase amintiri, eu plecand la drum catre necunoscut. Stiam ca Faget are gara. N-am stiut ce gasesc acolo. Am gasit niste oameni bine instalati in rosturile lor, niste profesori daruiti. Am plecat de acolo foarte trist dupa patru ani si ceva! Mi-am dat definitivatul la Timisoara. Eu as fi vrut sa scriu. Incepusem deja un roman. Dar m-am gandit ca n-are rost sa cred ca va fi publicat, cata vreme nu voi face jocul compromisurilor care se cereau de la toti scriitorii. Din 1989 am inceput sa ma gandesc la o cariera in adevaratul sens al cuvantului, o cariera care sa ma reprezinte, sa nu ma falsifice, de care sa nu-mi fie rusine. Nu poti merge drept inainte, tinand linia fara niciun fel de abatere. Am avut mici devieri de parcurs, dar erau inerente…
Acum dupa 30 de carti publicate si peste 100 de traduceri, pot sa ma uit in urma si sa spun Da! Am facut ceva in viata! Daca mi-ar fi spus cineva acum 25 de ani ca o sa fiu un scriitor cunoscut, o sa publici la o editura importanta, l-as fi trimis la cel mai apropiat cabinet, unde stiam eu ca este un medic destoinic.”

Catalin Stoica: „In copilarie nu stiam prea bine ce voi face in viata, nu imi doream foarte clar un anumit lucru.”
„Reformulez, stiam ce vreau sa fac, doar ca m-am razgandit. Intai voiam sa ma fac politist, aka detectiv, nu politist, ca nu suna cool, e banal.”
„Dupa aceea m-am mai razgandit si mi-am zis sa fiu actor si/sau regizor. Am intrat in lumea teatrului si a filmului si am constatat ca-mi place maxim.”
„Acum iti povestesc ceva despre mine din care sa inveti tu, sa tragi niste concluzii, eu n-am sa-ti dau foarte clar directia pentru ca e despre tine nu e despre mine. Ce iti spun eu e despre mine, ce faci tu e despre tine. Ai mei vazandu-ma chitit pe partea aceasta de teatru, film… imi spuneau ”gandeste-te si tu la o profesie/meserie care sa-ti aduca un serviciu stabil, un salariu sigur”. A mai auzit cineva sfatul acesta sau doar la mine s-a intamplat?”
„N-am zis niciodata „Da! Am sa schimb”, deveneam un rebel pe masura ce eram astfel sfatuit, pe masura ce valorile mele nu contau foarte mult, si totusi am schimbat. Am stat si m-am gandit: ce mi-ar placea sa fac, daca nu teatru-film?”
„In primul rand sa aiba Romana si trebuie sa nu aiba matematica.”
„Si am luat lista cu facultati, nu exista Internet la vremea respectiva, era tiparita si ma uitam ce se cere la admitere si am ales Dreptul – are Romana, n-are matematica, dar are istorie.”
„Inca din primii ani de facultate am ajuns in redactia unui ziar, unul dintre cele mai importante 3 ziare de atunci: Tineretul Liber.”
„Era un ziar creat pentru tineri, foarte interesant.”
„Am stat in redactie pana cand am vazut un anunt la TV ca se cauta un colaborator pentru divertisment pentru tineret.”
„Erau peste 100 de participanti, asta e! Am fost educati ca esecul, greseala reprezinta un capat de drum. Sa ne ferim sa gresim! John Maxwell, unul dintre mentorii mei, spune: ”Greseste mult, greseste repede, greseste des!”
„De ce? Ca sa inveti! Greseala inseamna educatie. In momentul in care gresesti si iti evaluezi experienta pe care ai avut-o, vei ajunge macar un pas, decat erai inainte. Nu ai cum sa nu cresti! Greseala te invata mai mult decat succesul! Cand ai gresit ceva stai si te intrebi, analizezi…”
„Uite asa am ajuns in prima televiziune din viata mea!”
„N-am mai iesit din acel domeniu! Am ajuns sa fac inclusiv teatru, film, am scris, am produs, am regizat scurt metraje, programe de divertisment, am scris seriale de comedie. Am reusit sa ajung in punctul in care imi doream. Ajutorul cel mai mare mi-a fost dat de… Visul meu ca un magnet!”
„Visul acela mare pe care sa-l ai in mintea ta intr-un prim plan in permanenta, indiferent ce faci, dincolo de tot ce se intampla in exterior, din interior sa vina ceva care vindeca exteriorul, pentru tine. Visul acela mare care ruleaza ca un film, se va deschide ori de cate ori traversezi un moment dificil.”.
„Calitatile senzoriale te ajuta sa-ti construiesti visul, sa-ti pastrezi visul, sa te apropii de el, te ajuta sa actionezi.”
„Visul acela mare ma ajuta ca sa raman consecvent: ma si motiveaza, dar ma si responsabilizeaza. Motivatia si responsabilitatea sunt cele 2 motoare cu care avionul vietii noastre zboara in fiecare zi. Motivatia e cea care ma trage inainte, sa evoluez. Responsabilitatea e ceea ce ma ridica dimineata din pat.”
„Te sfatuiesc si pe tine sa-ti descoperi visul acela mare. Daca in mintea ta primul gand care-ti vine: dar eu nu pot sa fac ceva Maret in viata aceasta! Ia in calcul ca Maret nu inseamna ce cred eu ca e Maret, pentru tine Maret inseamna ce crezi tu ca e Maret. Acel lucru care nu te plictiseste niciodata, pentru ca tot ceea ce conteaza: vrei sa devii, vrei sa faci, vrei sa dobandesti, toate acestea au un cost.”
„Exista in fizica Legea a 3 a lui Newton: pentru a ajunge undeva oriunde trebuie sa lasi ceva in urma, orice! Nu stii intotdeauna ce trebuie sa lasi in urma. Insa daca stii ca visul acela e visul tau, vei fi dispus sa platesti pretul. Iti vei da seama ca a meritat!”
„John Maxwell spune ca cea mai trista zi din viata sa a fost cea in care a decoperit ca multi oameni dragi lui, nu au un vis si nu vor sa se dezvolte! Cea mai fericita zi pentru mine a fost aceeasi: caci am constatat ca orice s-ar intampla eu n-am sa ma opresc!”
„Vreau sa fiu atent la integritate, vreau sa ajung acolo, astfel incat scopul sa nu scuze mijloacele.”

Catalin Stoica: „Mie imi place sa-i salut pe oameni cu ”Hai sus!” De ce? Pentru ca oricat de sus am fi la un moment dat, ”Sus”, dragilor, nu are limite. Sus nu se termina niciodata! Se poate mereu si mai sus! ”
„Sfanta comparatie: suntem comparati pe tot parcursul vietii cu altii in defavoarea noastra.”
„Functioneaza? Atunci cand esti comparat cu celalalt? Pe termen scurt, de multe ori functioneaza. Pana a doua zi invatam ca sa iau 10 si sa aduc acea dovada sociala, dar eu nu mai contam, conta sa demonstrez altora si in felul acesta din pacate scapi din vedere visul acela mare de care vorbeam: treci de la pasiunea ta extraordinara (teatru-film) la Drept care nu era pentru mine!”
„Dar pe termen lung, stima de sine se duce in jos pentru ca eu cresc, devin un adult cu convingerea ca orice as face nu sunt suficient de bun!”
„Spuneam de motivatia extrinseca care ne apasa, cand te compari cu ceilalti ca sa te ambitionezi. Pe termen lung eu cred ca n-o sa ma ridic niciodata la standardele lor, ca nu merit. De ce sa fac teatru-film, ca nu se castiga bine? Si atunci am sa fac ceva ce trebuie sa fac, nu ceva ce-mi place.”
„Te sfatuiesc si pe tine sa-ti descoperi visul acela mare. Sa stabilesti tu cu tine care-ti sunt valorile.”
„Sunt niste valori care iti spun sa te ridici in clipa asta, sa faci aia si aia, pentru ca maine vei fi mai aproape de ceea ce iti doresti in viata.”
„E foarte probabil sa te gandesti la succes. Eu formulez un pic diferit. Conceptul succesului mi se pare insuficient daca nu-mi aduce fericire. Consider ca m-am nascut sa fiu fericit, nu perfect! Nu e posibil sa culeg like-uri de la toata lumea. Dar e posibil sa fiu fericit, chiar si fara like-uri. De aceea eu vorbesc despre succesul fericit! Succesul pe care-l dobandesc sa fie astfel incat sa ma pot bucura de el, sa se mai bucure si altii de el, sa nu fie un succes individual, ci care include cat mai multi oameni. Vreau sa ma pot bucura de bani. Daca banii in viata sunt un scop, nu un mijloc, asta e o problema. Pentru ca oricat de multi as avea, nu vor fi suficienti si voi fi concentrat pe a stoca banii. Ce pot sa fac mai mult cu ei pentru visul meu, pentru visurile altora. Gandeste-te la succesul fericit, la visul mare, la motorul responsabilitatii. Succesul fericit se masoara in fiecare zi, nu intr-o zi! Care e succesul fericit pe care l-am dobandit azi? Ai sa vezi ca pasii astia mici care par nesemnificativi in zilele cand se intampla, cumulati te vor conduce catre momentul extraordinar din viata ta.”
„Pune pret pe oameni! Dar mai intai trebuie sa pui pret pe tine. Esti cel mai important om din viata ta. Iubeste-te intr-un mod sanatos, constructiv pe tine. Eu ma iubesc doar daca iau 10. Asta nu e iubire de sine. Ma iubesc pe mine indiferent de situatie. Am o stima de sine care imi spune: sunt bun sa-i motivez pe oameni, sa scriu, sa-i sustin pentru a-si implini visurile. Imi pun mereu intrebarea ce vreau sa castig? O disputa sau o relatie? Ce fac ca sa castig o relatie? Daca omul din fata mea e important pentru mine, cedez.”
„Rolul mentorilor este esential in viata omului care vrea sa se dezvolte. Ai incredere in ei? Ce valori au? Voiam sa devin un speaker inspirational bun. Mentrorul mi-a spus uite astia sunt 10 pasi pe care daca ii faci, ajungi acolo. 8 din astia ii fac si eu. Cu cei 2 nu rezonez, nu sunt pentru mine. Exact astia 2 pasi fac diferenta.”

Alex Tudorache Secan: „In 2014 a fost momentul cand am realizat si acceptat, desi nu se gaseau multe informatii online care sa ma ajute sa inteleg, sa-mi dau seama ca sunt transgen.” „Relatia cu mama a fost destul de dificila la inceput pentru ca era un subiect nou si pentru ea” „I-am lasat timp sa se documenteze si acum suntem cei mai buni prieteni.” „Regret ca la inceput cand vorbeam cu oamenii vorbeam raspicat si ma asteptam ca toata lumea sa inteleaga prin ce trec.” „Ca sa fii acceptat trebuie sa ai o atitudine pozitiva atat fata de ceilalti, cat si fata de tine!” „M-a ajutat foarte mult ca am ascultat-o pe mama care mi-a zis: Asteapta! Sa vezi daca acesta e lucrul pe care-l vrei!” „Referitor la facultate, am simtit ca nu ma regasesc in programul respectiv si am facut ceva ce mi-era frica sa fac, sa renunt la acea universitate, iar acum studiez la alta facultate si simt ca mi-am gasit locul.”

Cristian Bertho Lazar: „Am decis sa fac ceva care sa ma provoace, am ales sa merg la o facultate din strainatate.” „Am ales Olanda pe urmatoarele considerente: educational, cultural, economic.” „Am decis sa studiez la Universitatea Groningen, locul 4 in topul universitatilor din Olanda, recunoscuta pentru profilul pe care voiam sa aplic, pe Drept International.” „Mi s-a parut o experienta extraordinara sa-mi fac prieteni noi, sa socializez, sa descopar atat de multe culturi.”

Romeo Rosiianu: „N-am implinit inca menirea pe care simt ca o am, simt ca mai am multe de oferit ca om, ca poet, ca ziarist, ca manager cultural.” „Visul meu frumos era sa calc pe urmele tatalui meu. Voiam sa fiu ca tata. Nu regret nimic: S-a intamplat ca profesorara de romana sa ramana insarcinata. A venit Alexandru Popescu Tair, a identificat un anumit talent literar la mine, m-a luat de mana, ”m-a trecut strada” si apoi m-a adus la Bucuresti. M-a lasat intr-un oras de 50 ori mai mare decat Rosiorii de Vede… Nu am vrut sa fiu scriitor, dar sunt!” „Ca jurnalist m-am batut pentru drepturile celorlalti, pentru adevar.” „Am castigat procese la CEDO care au schimbat legislatia in domeniul accesului liber la informatii de interes public. Exista o lege dupa cazul Rosiianu contra Romania la CEDO. A fost nebunia mea sa ma lupt pentru principiile mele, pentru crezul meu, pentru convingerile mele. Am trait vremuri de restriste atunci si dupa, pentru ca nimeni nu credea in mine si nici in viziunea mea.” „In momentul in care am simtit ca nu mai pot sa lupt pe picior de egalitate cu ei (aka mai marii-zilei) m-am refugiat in literatura, m-am intors acasa, spre bucuria cititorilor de carte!” „Prima carte mi-a aparut in Moldova, a doua mi-a aparut la Bucuresti, a treia mi-a aparut in Ardeal. In mintea mea trebuia sa fac si o astfel de unire literara. A fost contrariant in 1993 cand fosta profesoara de romana fiind prezenta la evenimentul meu de lansare a unei carti a spus ca multumita ei am devenit scriitor. La finalul evenimentului i-am spus ca daca nu ar fi ramas insarcinata, eu nu as fi ajuns scriitor, pentru ca eu i-am fost elev 2 ani si intr-adevar m-a invatat gramatica, ceea ce m-a ajutat, insa as fi ajuns un profesor de romana si acum as fi corectat BAC-ul.” „Am inteles ca ceea ce mi s-a dat si ceea ce au dezvoltat altii la mine nu am voie sa duc cu mine in mormant si ca trebuie sa dau mai departe astfel incat am incercat sa ajut foarte multi scriitori.” „Numai anul trecut, in colectia debut, la poezie, in editura eCreator pe care am infiintat-o si o conduc, au debutat 28 de poeti. In colectia proza, au debutat 12-14 scriitori.” „L-am debutat pe Raul cand avea 13 ani si un milimetru. La 14 ani eram si eu publicat, eram rasfatatul unor reviste literare.” „Am vrut sa-l dau exemplu pe Raul pentru ca este cel mai tanar dintre cei promovati de mine.” „Am identificat in mediile scolaresti si chiar in cele studentesti din zona mai multi tineri talentati. Este foarte bine ca acesti tineri sunt provocati sa creeze ca sa poata publica in revistele scolare. Dar dupa ce implinesc 18 ani, ce faci cu ei? Nu exista nicio legatura directa intre entitatile scolare si cenaclurile literare. Exista o ruptura. Au invatat ceva, dar nu o pot duce mai departe.” „Acesti tineri devin ai nimanui. Am debutat in Romania aproape 200 de tineri. O spun cu oarecare mandrie, pentru ca decat sa risipesc margaritarele cu cei care-si beau genialitatea pe terasele patriei, si sufera de o anumita ”neintelegere” mai bine aloc timpul si spatiul existential unor tineri care vor sa faca ceva si care promit. Ofera garantia ca ei nu-si risipesc existentele la terase.” „Alexandru Popescu Tair era un mit si prima persoana care mi-a influentat viata a fost el. A doua a fost Geo Bogza, indiscutabil, timp de 9 ani; Eugen Barbu timp de vreo 8; Parintele Galeriu, vreo 8. Dupa ce i-am intalnit, n-am mai putut sa vad lumea in varianta simplista, nu m-am putut face ca nu stiu, sa minimalizez…” „Sa incerc sa fac cat mai mult cat mai bine, la fel cum mi s-a oferit mie, neconditionat!” „Cand aveam 16 ani, mi-au murit ambii parinti intr-un accident de masina si m-am trezit ca traiam de 2 ani in mijlocul Bucurestiului si nu am unde sa ma intorc. M-am incapatanat sa raman, sa ma bat pentru sperante, pentru ca nu aveam decat sperante, nu aveam nicio certitudine si sa ma zbat pentru aceste vise. Sper sa fi reusit! Ceva in mine imi spune ca mai am multe de facut si de spus!”

Romeo Rosiianu: „Citesc critica literara pentru ca e firesc. Eu nu mai sunt demult un simplu cititor. In vietuirea mea exista o perioada de aproape 14 ani in care eu am fost librofag! Aveam contract cu 12 reviste si part time cu inca 4. Eu traiam citind si comentam, faceam critica literara: de la critica de intampinare, eseistica si pana la analize. Citesc critica literara scrisa de altii, pe de -o parte pentru ca dauneaza grav sanatatii propriei creatii sa te limitezi la propria ta viziune despre lume si viata si pentru faptul ca poti sa vezi cum abordeaza altii teme comune.” „La eCreator in ultima perioada avem un aparat critic format din 15 critici literari (cred ca e singura editura, care are un astfel de aparat, daca nu ma insel). Am invatat din patania lui Maiorescu, care dupa ce s-a dus el, s-a cam dus Junimea… ” „Mi-am propus, tocmai pentru a-mi demonstra ca ceea ce fac la eCreator, eu si colegii mei, e un lucru bun, sa fac chestiuni pe care eu nu le-am avut la indemana! O spune cel care a stat cu nasul in biblioteci intre tone de carti! Am acasa aproape 5.000 de carti cu autograf. Sunt biblioteci in localitati din Romania care nu au 5.000 de exemplare. Am donat carti unui numar impresionant de biblioteci din Romania.” „In jurul fiecarui proiect pe care-l editez am un pachet de critici literar care vin si sustin acel demers, nu neaparat laudativ. Vin si se implica in toate actele noastre de facere si atunci suntem in masura sa subliniem un demers sau altul.” „Acum, odata cu aparitia retelelor de socializare, au aparut si oameni care sunt „dependenti de adictie”. Am un exemplu: o poeta cu care m-am intalnit, cand eram cu mai multi scriitori si care incerca sa ma convinga sa o accept in cercul meu, doar pentru faptul ca in momentul in care posta o poezie avea minim 500 de aprecieri pe Facebook. Am indemnat-o atunci sa-si scoata prima carte la o alta editura. …A zis ca se lasa de scris. Era dezamagita, intrucat a calculat cate aprecieri are pe Facebook si l-a convins pe sotul ei sa ii finanteze un tiraj de 500 de exemplare. A vandut doar un exemplar.In Romania sunt vreo 250-300 de scriitori cu adevarat importanti si sunt vreo 50 de reviste importante. Orice autor care-si editeaza azi o carte trebuie sa stie ca, daca vrea sa devina vizibil, trebuie sa ajunga la cele 50 de reviste si la cei 250 de scriitori.” „Succesul nu ti-l da like-ul de pe Facebook, succesul vine de la sine. In momentul in care ai o editura si te trezesti de 2-3 ori pe saptamana, contactat de oameni care vor sa le editezi cartile, te bucuri de o anumita recunoastere. Etapele de percepere si perceptie sunt aceleasi: Ai auzit de…? Il stii? Ai curajul sa-l investesti cu incredere? Eu am scos „Scrisori de dragoste irosita”, a fost cea mai premiata carte a mea, 5 premii nationale. Si eu, la nivelul meu, am simtit nevoia de sprijin din exterior.” „Cea mai grea intrebare care mi s-ar putea pune vreodata: De ce nu m-as lasa de scris? Daca n-as mai scrie ar fi o implozie! Eu scriu pentru ca ma mana ceva in lupta, exista o anumita doza de inconstienta. Dar, imi place ceea ce fac! ” „Vine din interior si am convingerea ca la un moment dat lucrurile se vor egaliza!” „Stati linistiti ca toata lumea stie ca Eminescu a lucrat intr-o vreme la „Timpul”, dar nu stie nimeni cine era pe vremea aceea primar in Iasi… ”

Avram Iancu: „Orice este posibil, daca facem totul pentru implinirea visurilor noastre”. „Anul trecut am reusit sa realizez o performanta deosebita, dar in acelasi timp si un record national de anduranta, am inotat 36 ore incontinuu in lacul de la Portile de Fier I.” „Am trecut prin diferite transformari, adaptari fiziologice, dar am reusit ce mi-am propus. „Anul acesta, mi-am propus sa stabilesc un nou record mondial de anduranta la inotul in ape libere, dupa lungimea de inot a reprizei de inot. Actualul record este de 2,8 zile.” „Vreau sa inot 3 zile si 3 nopti incontinuu in Lacul Balaton in 18 iulie a.c.” „Sunt convins ca pot sa stabilesc un nou record mondial pentru ca nu sunt singur.” „Orice victorie mareata nu mai este victoria mea, ci este si victoria tuturor romanilor care rezoneaza cu astfel de performante.” „Procesul educational este foarte important. Ma bucur ca lucrez intr-o biblioteca, parte a acestui proces educational.” „Am parcurs si un traseu spiritual, fapt ce m-a determinat sa scriu si o carte. In 2019 am publicat cartea „Schimbarea esti tu”. „Atunci cand vreau sa schimb ceva, trebuie sa ma schimb in primul rand pe mine.” „Marian Boboc, cel care a scris Prefata, spune ca povestea mea a inceput citind o carte din aceasta biblioteca. Iar acum, prin aceasta carte, povestea se intoarce pe rafturile bibliotecii pentru a sta drept marturie copiilor nostri.” „Mesajul pe care vreau sa vi-l transmit este: orice este posibil, doar credeti!” „Trebuie sa fim foarte determinati in viata. Prin credinta am reusit sa inot si eu o mare!”

Andrei Stupu: „Prima data cand am dat un interviu am spus ca sunt multimea unor ipostaze.” „Cred ca e un pic dificil sa ne alegem modelele azi, toti suntem oameni, si in cele din urma vom avea ipostaze mai bune si mai rele.” „Putem cu totii sa ne cream un sistem si sa ramanem atenti, coerenti cu noi insine.” „Pe mine ma preocupa cel mai mult aceasta tema, si in calitate de consilier ii ajut pe oameni sa-si alinieze dorintele, valorile, nevoile, si sa ajunga sa-si exprime intregul potential si la o stare de implinire.” „Sentimentul de implinire este foarte simplu de inteles, este atunci cand nu mai avem acea apasare pe umeri.” „Drumul meu este o suma de evenimente improbabile.” „Daca ar fi fost sa-mi evaluez sansele de reusita, ele au fost foarte mici dintotdeauna.” „M-am nascut in Motoseni, in jud Bacau, o localitate indepartata de civilizatie. Nu aveam acces la resurse, evenimente sociale, culturale care sa-mi stimuleze dorinta de a incepe o cariera in domeniul pe care-l practic azi.” „Ce a fost important pentru mine este legat de relatia cu parintii mei si de felul in care ei m-au ajutat sa inteleg lucrurile.” „Am fost tratat intotdeauna cu o incredere incredibila si primeam atentia necesara.” „Am ajuns sa constientizez ca daca exista un lucru care-i marcheaza pe copii, acela este insingurarea, sentimentul ca nu sunt vazuti.” „Nu exista limite, e un pic idealist si naiv, dar am fost intotdeauna foarte curios.” „Am ajuns in clasa a 8 a cand trebuia sa-mi aleg drumul si pentru ca imi doream sa ajung la un liceu bun, am invatat singur pentru evaluarea nationala si am reusit sa am o medie foarte mare si sa intru la cel mai bun liceu din judetul Bacau.” „Eram un copil modest, introvert, lucru pe care l-am depasit cu greu.” „O lectie personala: m-am orientat natural intotdeauna catre oamenii care m-au ajutat sa progresez.” „E foarte important sa ne cantarim relatiile sociale si sa vedem in ce masura ne ajuta sa evoluam.” „La liceu, prietenii mei cei mai buni au devenit profesorii. Mi-a placut intotdeauna sa intreb „De ce?” „Si sa apelez la cunoasterea care exista sub orice forma, iar oamenii unii dintre ei, gratie muncii lor ajung sa fie carti vii si prezenta noastra in jurul lor e lucrul care ne va ajuta de fiecare data sa avem motivatie, forta.” „Mentor vine din greaca veche si inseamna intentie, scop si forta. Ganditi-va la oamenii din jurul vostru si care va inspira macar una dintre aceste caracteristici.” „Sunt acei oameni care au un scop puternic in viata si de fiecare data cand va intalniti cu ei stiu ca sunt pe un drum care o sa-i duca intr-un anumit punct.” „Sunt oameni care au intentii frumoase, care vor sa faca bine, care sunt preocupati de planeta, mediu, de ceilalti oameni.” „Si sunt acei oameni care nu au neaparat succes, poate sunt pusi la pamant de mari provocari ale vietii, dar care sunt caracterizati de forta.” „Acestia sunt oamenii pe care eu ii valorizez, valorific cel mai mult si incerc sa-i am in preajma mea, si care m-au ajutat sa cresc.”

Cosmin Ciolacu: „Numele meu este Cosmin Ciolacu, am 21 de ani si sunt student la Facultatea de Matematica si Informatica Bucuresti. In paralel, sunt developer la o firma.” „Pentru mine n-a fost deloc usor sa ajung aici. Vreau sa va spun povestea mea, cum am ajuns aici, cum fac ceea ce fac si ce imi doresc sa fac in continuare!” „Din pacate nu pot sa-mi folosesc mainile, dar asta nu m-a oprit sa scriu cod si sa evoluez.” „Am ales o cariera in IT, tehnologie in general, pentru ca e domeniul care mi se potriveste cel mai bine.” „La sfarsitul clasei a IX a am participat la un concurs impreuna cu un coleg, am aflat ca programarea inseamna mult mai mult decat ceea ce se face in programa scolara.” „Atunci mi-am zis ca vreau sa particip la hackathon sa invat sa fac site-uri si chestii de baza.” „La acel concurs am luat locul 2 la faza nationala. Mi-am propus ca in anul umator sa incerc pe cont propriu.” „Adica sa incerc alte ramuri ale informaticii, in afara de filmulete, sa fac site-uri educationale.” „Pentru mine a fost o provocare, pentru ca nu stiam tehnologiile care se folosesc, insa am invatat.” „Impreuna cu o colega am participat in clasa a X a, insa nu am ajuns la faza nationala, din pacate. Dar in a XI a am obtinut Mentiune cu un soft educational.” „In clasa a XII a am zis sa incer ceva nou: robotica si am participat la First Tech Challenge.” „Probabil va intrebati cum scriu cod propriu zis. Ei bine, din pacate, n-am gasit o solutie ca sa scriu cod singur, dar am avut noroc de oameni care ma ajuta sa scriu printre care colegi, prieteni, chiar si mama mea m-a ajutat, cand avea timp.” „Sa scrii programare nu e usor, insa eu am tot codul in cap, si practic dictez codul cuiva: fratelui meu, mamei mele si unei prietene.” „Cred ca fara acestia, nu as fi ajuns, unde sunt acum! Mai ales, fara sprijinul parintilor mei. Ei m-au sustinut in tot ceea ce am vrut sa fac!” „Am ales sa studiez informatica la Universitatea din Bucuresti, pentru ca voiam sa aprofundez acest domeniu si sa-mi extind cunostintele din liceu.” „Anul trecut m-am angajat la o firma de IT din Bucuresti unde lucrez si in prezent. Am invatat multe lucruri noi.” „Daca vrei ceva cu adevarat, indiferent de problemele pe care le ai, nimic nu este imposibil.”

Avram Iancu: „Orice este posibil, daca facem totul pentru implinirea visurilor noastre”. „Anul trecut am reusit sa realizez o performanta deosebita, dar in acelasi timp si un record national de anduranta, am inotat 36 ore incontinuu in lacul de la Portile de Fier I.” „Am trecut prin diferite transformari, adaptari fiziologice, dar am reusit ce mi-am propus. „Anul acesta, mi-am propus sa stabilesc un nou record mondial de anduranta la inotul in ape libere, dupa lungimea de inot a reprizei de inot. Actualul record este de 2,8 zile.” „Vreau sa inot 3 zile si 3 nopti incontinuu in Lacul Balaton in 18 iulie a.c.” „Sunt convins ca pot sa stabilesc un nou record mondial pentru ca nu sunt singur.” „Orice victorie mareata nu mai este victoria mea, ci este si victoria tuturor romanilor care rezoneaza cu astfel de performante.” „Procesul educational este foarte important. Ma bucur ca lucrez intr-o biblioteca, parte a acestui proces educational.” „Am parcurs si un traseu spiritual, fapt ce m-a determinat sa scriu si o carte. In 2019 am publicat cartea „Schimbarea esti tu”. „Atunci cand vreau sa schimb ceva, trebuie sa ma schimb in primul rand pe mine.” „Marian Boboc, cel care a scris Prefata, spune ca povestea mea a inceput citind o carte din aceasta biblioteca. Iar acum, prin aceasta carte, povestea se intoarce pe rafturile bibliotecii pentru a sta drept marturie copiilor nostri.” „Mesajul pe care vreau sa vi-l transmit este: orice este posibil, doar credeti!” „Trebuie sa fim foarte determinati in viata. Prin credinta am reusit sa inot si eu o mare!”

Andrei Stupu: „Prima data cand am dat un interviu am spus ca sunt multimea unor ipostaze.” „Cred ca e un pic dificil sa ne alegem modelele azi, toti suntem oameni, si in cele din urma vom avea ipostaze mai bune si mai rele.” „Putem cu totii sa ne cream un sistem si sa ramanem atenti, coerenti cu noi insine.” „Pe mine ma preocupa cel mai mult aceasta tema, si in calitate de consilier ii ajut pe oameni sa-si alinieze dorintele, valorile, nevoile, si sa ajunga sa-si exprime intregul potential si la o stare de implinire.” „Sentimentul de implinire este foarte simplu de inteles, este atunci cand nu mai avem acea apasare pe umeri.” „Drumul meu este o suma de evenimente improbabile.” „Daca ar fi fost sa-mi evaluez sansele de reusita, ele au fost foarte mici dintotdeauna.” „M-am nascut in Motoseni, in jud Bacau, o localitate indepartata de civilizatie. Nu aveam acces la resurse, evenimente sociale, culturale care sa-mi stimuleze dorinta de a incepe o cariera in domeniul pe care-l practic azi.” „Ce a fost important pentru mine este legat de relatia cu parintii mei si de felul in care ei m-au ajutat sa inteleg lucrurile.” „Am fost tratat intotdeauna cu o incredere incredibila si primeam atentia necesara.” „Am ajuns sa constientizez ca daca exista un lucru care-i marcheaza pe copii, acela este insingurarea, sentimentul ca nu sunt vazuti.” „Nu exista limite, e un pic idealist si naiv, dar am fost intotdeauna foarte curios.” „Am ajuns in clasa a 8 a cand trebuia sa-mi aleg drumul si pentru ca imi doream sa ajung la un liceu bun, am invatat singur pentru evaluarea nationala si am reusit sa am o medie foarte mare si sa intru la cel mai bun liceu din judetul Bacau.” „Eram un copil modest, introvert, lucru pe care l-am depasit cu greu.” „O lectie personala: m-am orientat natural intotdeauna catre oamenii care m-au ajutat sa progresez.” „E foarte important sa ne cantarim relatiile sociale si sa vedem in ce masura ne ajuta sa evoluam.” „La liceu, prietenii mei cei mai buni au devenit profesorii. Mi-a placut intotdeauna sa intreb „De ce?” „Si sa apelez la cunoasterea care exista sub orice forma, iar oamenii unii dintre ei, gratie muncii lor ajung sa fie carti vii si prezenta noastra in jurul lor e lucrul care ne va ajuta de fiecare data sa avem motivatie, forta.” „Mentor vine din greaca veche si inseamna intentie, scop si forta. Ganditi-va la oamenii din jurul vostru si care va inspira macar una dintre aceste caracteristici.” „Sunt acei oameni care au un scop puternic in viata si de fiecare data cand va intalniti cu ei stiu ca sunt pe un drum care o sa-i duca intr-un anumit punct.” „Sunt oameni care au intentii frumoase, care vor sa faca bine, care sunt preocupati de planeta, mediu, de ceilalti oameni.” „Si sunt acei oameni care nu au neaparat succes, poate sunt pusi la pamant de mari provocari ale vietii, dar care sunt caracterizati de forta.” „Acestia sunt oamenii pe care eu ii valorizez, valorific cel mai mult si incerc sa-i am in preajma mea, si care m-au ajutat sa cresc.”

Cosmin Ciolacu: „Numele meu este Cosmin Ciolacu, am 21 de ani si sunt student la Facultatea de Matematica si Informatica Bucuresti. In paralel, sunt developer la o firma.” „Pentru mine n-a fost deloc usor sa ajung aici. Vreau sa va spun povestea mea, cum am ajuns aici, cum fac ceea ce fac si ce imi doresc sa fac in continuare!” „Din pacate nu pot sa-mi folosesc mainile, dar asta nu m-a oprit sa scriu cod si sa evoluez.” „Am ales o cariera in IT, tehnologie in general, pentru ca e domeniul care mi se potriveste cel mai bine.” „La sfarsitul clasei a IX a am participat la un concurs impreuna cu un coleg, am aflat ca programarea inseamna mult mai mult decat ceea ce se face in programa scolara.” „Atunci mi-am zis ca vreau sa particip la hackathon sa invat sa fac site-uri si chestii de baza.” „La acel concurs am luat locul 2 la faza nationala. Mi-am propus ca in anul umator sa incerc pe cont propriu.” „Adica sa incerc alte ramuri ale informaticii, in afara de filmulete, sa fac site-uri educationale.” „Pentru mine a fost o provocare, pentru ca nu stiam tehnologiile care se folosesc, insa am invatat.” „Impreuna cu o colega am participat in clasa a X a, insa nu am ajuns la faza nationala, din pacate. Dar in a XI a am obtinut Mentiune cu un soft educational.” „In clasa a XII a am zis sa incer ceva nou: robotica si am participat la First Tech Challenge.” „Probabil va intrebati cum scriu cod propriu zis. Ei bine, din pacate, n-am gasit o solutie ca sa scriu cod singur, dar am avut noroc de oameni care ma ajuta sa scriu printre care colegi, prieteni, chiar si mama mea m-a ajutat, cand avea timp.” „Sa scrii programare nu e usor, insa eu am tot codul in cap, si practic dictez codul cuiva: fratelui meu, mamei mele si unei prietene.” „Cred ca fara acestia, nu as fi ajuns, unde sunt acum! Mai ales, fara sprijinul parintilor mei. Ei m-au sustinut in tot ceea ce am vrut sa fac!” „Am ales sa studiez informatica la Universitatea din Bucuresti, pentru ca voiam sa aprofundez acest domeniu si sa-mi extind cunostintele din liceu.” „Anul trecut m-am angajat la o firma de IT din Bucuresti unde lucrez si in prezent. Am invatat multe lucruri noi.” „Daca vrei ceva cu adevarat, indiferent de problemele pe care le ai, nimic nu este imposibil.”

Oana&Bogdan Leoveanu:“Cand apare un membru nou al familiei, se schimba paradigma familiei, in sensul ca atentia se polarizeaza foarte mult pe bebelusul care are nevoie de mai multa atentie.” “Cartea este un parcurs pe care orice copil il are intr-o familie iubitoare.” “Este proiectul nostru de suflet in care eu si Bogdan ne-am imprietenit talentele.” “Fiecare desen pe care Bogdan il realizeaza poarta in sine o poveste. Sunt convinsa ca toti copiii nostri sunt surse inepuizabile de imaginatie si creativitate si este bine sa le cultivam si sa le intretinem aceasta apetenta.” “In aceasta criza sanitara este momentul sa facem mai multe cu ei, alaturi de ei, lucruri care sa ii dezvolte.” “Bondi vine de la Bogdan dar si de la ‘bonding’ – atasamentul dintre adult si copil.” “In carte am ilustrat relatia pe care copiii o au cu oamenii mari.” “Iubirandia este tara iubirii, este tara familiei, este iubirea care da sens existentei noastre.” “In Iubirandia Bondi face de toate, are prieteni, calatoreste, face si pozne, suporta si consecinte. Am imprumutat si aspecte de parenting, fara ca noi sa fim experti. Practic, cartea este un suport si pentru parinti pe care-i incurajam sa faca activitati similare.”

Oana&Bogdan Leoveanu: “Bogdan, cum ti se pare viata ta la 7 ani? Plictisitoare! Abia astept sa fac 44. De ce? Sa fiu si eu parinte, sa nu mai astept niciun an.” “Cum iti imaginezi in desen Tara Iubirii? Cer! Cu nori roz si cu dulciuri in ei. Si daca fac norii carii? Nu fac! N-au dinti deloc si sunt batrani. Sunt de un roz mai inchis si sunt pufosi.” “Tara Dulciurilor e sub Tara Iubirii. Si dulciurile se baga in nori pentru ca Lumea Dulciurilor e in jos.” “Si ce planuri mai ai? Sa facem o aplicatie cu Bondi, sa-l digitalizam.” “E greu sa desenezi? Este un pic, da’ nu foarte greu.” “Aveam toate desenele facute, insa nu-l aveam pe Bondi conturat. Artistii deseneaza cand au inspiratie…” “Cum l-ai desenat? Cum ti-a venit ideea? Nu mi-a venit nicio idee, m-am gandit, in gand. Pur si simplu am incercat sa vad cum imi iese!” “Ce crezi ca o sa zica copiii cand o sa afle ca tu cu mami ai scris o carte? Nimic, o sa stau pe holul scolii, o sa-mi fac o casa si o sa ma ascund in ea.” “Bogdan, de unde ti-a venit inspiratia? Nu stiu!”

Oana&Bogdan Leoveanu: “Pentru ca baieteii sunt pasionati de eroi si se indentifica cu ei, am creat niste super eroi in carte care au legatura cu familia, cu prietenii copiilor: Super Eroul Generozitatii, Super Eroul Empatiei si altii” “Veti gasi definitii date de Bogdan absolut in mod spontan.” “Bogdan, mai vrei sa scriem carti impreuna? Pai daca mai inventam multe, trebuie sa dam autografe!” “Da, succesul poate fi coplesitor, dar daca il gestionam cum trebuie, poate sa iasa ceva extraordinar… si poate ii inspiram si pe alti parinti si copii sa scrie carti.” “Cum ti se pare mascota BookLand? Nu stiu, e ciudata, are capul prea mare – nu isi mai poate scoate tricoul!” “Ce e iubirea? E un suflet care are o viata. Daca ar fi sa-l desenezi, cum l-ai desena? O inima si cer.” “Copiii se indragostesc? Pai de cand sunt copii se indragostesc.”

Avram Iancu: “Pentru mine, aici, la Biblioteca, a inceput povestea frumoasa, romaneasca, a unui om simplu care, la un moment dat, a facut ceva cu informatia.” “In 2013 am citit povestea unui soldat francez care a evadat din captivitate traversand inot Canalul Manecii pentru a-si recastiga libertatea.” “Exista anumite valori pentru care merita sa lupti, merita sa faci lucruri nebunesti, merita chiar sa iti risti viata.” “Cercetand datele statistice am vazut ca niciun roman nu a traversat inot Canalul Manecii. Si am inceput sa simt pe propria piele un proverb:‘Ce anume pot sa fac eu pentru tara si nu ce poate sa faca tara pentru mine?’” “Nu am reusit din prima: am avut 3 esecuri. Dar, in ciuda acestui fapt, am continuat sa cred in telul meu.” “Calea spre reusita nu e mereu neteda.” “Este important sa mergi mai departe chiar daca numai tu crezi in visul tau.” “Atunci cand nimeni nu a mai crezut ca as putea sa traversez Canalul, la a 4-a incercare, dupa 17 ore si 54 minute de inot continuu, aproximativ 62km, am reusit sa infig steagul patriei noastre pe tarmul Frantei.” “E minunata victoria, mai ales cand e dobandita dupa multe eforturi si batalii.” “Orice facem noi, fie bine, fie rau, are o repercusiune in sufletele celor din jur.”

Avram Iancu: „Fiecare om a primit cate un talent (talent), unii mai mult, altii mai putin, dar cel care a primit cel mai putin, a primit cel putin un talent.” „Fiecare dintre noi are ceva unic si care trebuie gasit si dezvoltat.” „Noi cateodata ne ingropam acest talent si la acest proces mai contribuie si alti binevoitori, in loc sa ne ajute.” „Trebuie sa ducem fiecare dintre noi o lupta continua, in primul rand pentru a gasi care e acest talent.” „Daca m-ati fi intrebat pe mine in adolescenta sau in studentie daca voi ajunge sa traversez inot Canalul Manecii v-as fi spus ca Nu.” „Unele talente, abilitati se pot descoperi pe tot parcursul vietii, chiar si la varste mai inaintate.” „Cand ne descoperim aceste abilitati, trebuie sa ni le punem in slujba comunitatii, pentru a nu vaduvi comunitatea din care facem parte, prin lipsa rezultatelor ca urmare a cultivarii abilitatilor noastre.” „Nimeni nu poate fi totul in tot. Fiecare are un rol in societate, putem excela in diverse domenii de activitate.” „Suntem unici si irepetabili.” „In 2017, inspirat de personajul din Pilotul de pe Dunare, m-am decis sa inot de la izvoarele Dunarii pana in portul Sulina, fara costum de neopren, in 89 de zile, fara nicio pauza, reusind o premiera mondiala.” „Am fost nominalizat la titlul ”Man of the Year” la inotul in ape deschise.” „Nimic maret nu e usor, dar orice e posibil, daca crezi cu adevarat, daca iei deciziile corecte, daca te antrenezi foarte mult.” „In 2018, am plecat inot inspre Stramtoarea Bosfor, ca omagiu pentru un moment istoric – decapitarea lui Constantin Brancoveanu si a celor 4 fii ai sai, ale caror capete au fost aruncate in Bosfor.” „Sunt unele valori pentru care merita sa si mori.” „Trebuie sa ne pastram anumite valori, pentru ca altfel ne putem pierde identitatea.” „Am fost si la celebra cursa de la Cercul Polar unde am reusit sa termin, sa urc pe podium obtinand locul 3.”

Alex Galmeanu: “Fotografia, de cand si-a inceput ea existenta, s-a democratizat. A devenit mai populara si mai accesibila unor oameni mai putin preocupati de detaliile tehnice.” “Acum iar ne aflam pe un varf de democratizare. Aproape ca nu exista om pe planeta aceasta care sa nu aiba la el un aparat de fotografiat; evident, instalat intr-un telefon.” “Aproape ca nu exista eveniment la care sa nu ai martori oculari cu posibiltatea de a-l inregistra foto-video.” “Nu doar fiecare dintre noi devenim fotografi, ci fiecare dintre noi devenim creatori de continut, reporteri, muzicieni, ziaristi…” “Se intampla si o revolutie fabuloasa in jurnalism, modul in care se livreaza azi stirea fiind complet diferit fata de acum 20 ani.” “Oricine are sansa de a realiza performante indiferent de nivelul in care se afla intr-o piramida a performantei.” “Aparatele de fotografiat instalate in smartphones sunt extraordinar de bune si la indemana. Vorba aceea: cel mai bun aparat de fotografie este cel pe care il ai la tine. Degeaba ai un super aparat care sta intr-o geanta, in studio.” “Noutatea este ca, literalmente, astazi oricine are toate instrumentele la indemana pentru performanta fotografica. Ea se intampla nu doar tehnic, ci filozofic. Acesta ar fi si sfatul meu pentru incepatori: nu exista aparat pe lumea asta care sa inlocuiasca educatia vizuala.” “E foarte greu sa fotografiezi ceva ce nu intelegi.” “Nu sunt un urmaritor de fotografi, cat sunt un urmaritor de fotografii.”

Alex Galmeanu: “Nu cred ca am realizat cea mai importanta fotografie a mea. Sau poate ca nu ar trebui sa decid eu asta.” “Ma consider de fiecare data la un vesnic inceput de drum, desi traiesc din fotografie de peste 20 ani.” “Pot sa iti confirm ca se poate trai decent din fotografie. Pot sa iti zic ca nu te vei imbogati din fotografie. Dar daca ajungi intr-o zona a performantei poti trai o viata frumoasa.” “Mie fotografia mi-a adus libertatea de a calatori, care pentru mine e metoda cea mai interesanta de a-mi imbogati cultura generala. Mi se pare mai importanta decat cititul.”

Alex Galmeanu: “Imaginea are avantajul limbajului universal. Nu are nevoie de translator.” “Fotografia are nevoie de cuvinte si de un public care trebuie sa fie destul de elevant in privinta cuvantului.” “Este foarte important sa cauti metode de a-ti imbunatati cultura generala.” “Daca vrei sa faci fotografie, cultura generala te va face un fotograf mai bun.” “M-am nascut intr-o casa care avea toti peretii pavati cu carti. Tata cumparase peste 45,000 volume si le citise pe toate.” “Eu fac pasii mei intr-o directie pe care n-o cunosc. O sa vad!”

Eduard Novak: “Cand eram tanar, imi aduc aminte ca invatatul era ceva foarte serios iar acest lucru a adus multe beneficii prin disciplina impusa.” “In tinerete eram toti educati pentru o anumita profesie, eram crescuti de sistem sa devenim cat mai puternici in domeniile alese.” “Cand eram mic nu mi-am dorit sa fiu ministru, ci sa fiu campion olimpic. Dar aceasta pozitie este o incununare a carierei mele. Am ocupat-o datorita muncii mele si a ceea ce am realizat in sport.” “Intotdeauna am crezut ca sportul este cel mai benefic sistem educational. In primul rand ne invata sa fim mai disciplinati, sa ne respectam si pe noi si pe cei din jurul nostru, sa traim mai sanatos, sa invatam sa pierdem.” “De foarte multe ori in viata trebuie sa fii pregatit a pierde, decat a castiga.” “Gustul victoriei te motiveaza si pe viitor sa fii la acelasi nivel.” “Avem o singura viata si trebuie traita la maxim.” “Am crezut intotdeauna ca pot sa-mi ating visul. Am gasit si calea, chiar daca a fost nevoie de o schimbare dramatica in viata mea dupa un accident de masina.” “Niciodata nu mi-a venit ideea sa renunt, desi ocazii am avut.” “Ce m-a invatat sportul vreau sa transmit si societatii: sa ne respectam reciproc si sa avem rabdare unul cu celalalt.” “Daca am avea rabdare si credinta, lumea ar fi mult mai buna.” “Daca suntem lasati in voia sortii inca din gradinita, nu ne putem astepta la o generatie adulta puternica.” “Azi pe copii trebuie sa-i invatam sa le placa sportul.” “Credem ca viata noastra este infinita si asa o si traim. Insa trebuie sa ne pregatim sa invatam sa fim invinsi.” “Am vrut sa ies curajos din acest accident, nu sa ma las invins de soarta. Iar calea aleasa a fost ciclismul.” “E important sa aveti vise mari si sa credeti ca se pot realiza.”

Alex Galmeanu  :  “Ma simt privilegiat ca pot trai din propria mea pasiune.” “Aproape ca nu stiu alta meserie care sa-ti ofere un spectru atat de larg de situatii.” “Fotografia mi-a dat foarte mult… si incerc si eu sa-i dau ei.” “Toti oamenii sunt talentati. Unii au descoperit si folosesc asta, iar altii inca nu au ajuns sa descopere.” “Am inceput fotografia datorita unei discutii pe care am auzit-o intre tatal si fratele meu.” “In fotografie componenta tehnica este cea mai putin importanta. De fapt, fotografia inseamna foarte multa filozofie.” “Componenta filozofica, intelectuala, teoretica a fotografiei este si va fi mereu mult mai importanta decat partea tehnica” “Indiferent de instrumentele pe care le ai la indemana, la final vei transmite emotie si mesaj. Si e foarte interesant cum sa livrezi emotie din butoane, baterii, lentile si lumini.”

Alex Galmeanu: “Am chemat un prieten, l-am imbracat intr-un costum de-al lui taica-meu, l-am scufundat pana la brau in raul Dambovita – am si stricat costumul lui taica-meu, evident – si l-am fotografiat citind revista SALUT. Am trimis fotografia aceea pe adresa redactiei; repet, nu mi-a cerut-o nimeni. Dar dupa cateva saptamani am gasit-o publicata. A fost ca primul pas pe luna pentru mine!” “Pasi mici in fiecare zi pe un drum suficient de lung. Restul e istorie.” “Am pretentia de la mine ca, intr-un fel sau altul, in fiecare zi, fac un lucru cat de cat – mic sau mare – pentru fotografie.” “Eu sunt un fotograf de oameni, subiecte umane, vii, cu care pot interactiona.” “A fost metoda mea prin care am reusit sa-mi infrang o anumita timiditate. In copilarie eram un introvertit.” “Inca mai am acea timiditate, insa am reusit sa o infrang cu aparatul de fotografiat.” “In fotografie te intereseaza o componenta mult mai emotionala, mult mai filozofica. Te intereseaza sa surprinzi o esenta a celui fotografiat. Te intereseaza sa reusesti sa captezi o forma de energie. Te intereseaza niste lucruri foarte putin palpabile, foarte greu de verbalizat, foarte greu de atins intr-un brief.” “Simti cand un portret e bun, cand a trecut peste pragul acela tehnic al unei poze frumos luminate.” “Marea problema e sa fii autentic in fotografie. Si nu doar sa fotografiezi un personaj autentic, ci sa fii si tu autentic in demersul pe care il ai!” “Fotografiile portret care imi plac, realizate de mine, – nu-mi plac toate, imi plac doar o parte -, au o anumita autenticitate. Sunt ca niste fotografii de reportaj.” “Exista un moment in care aparatul de fotografiat dispare. Nu fizic. Dar el nu mai este vizibil in limbajul corporal al celui fotografiat.” “Fotografiile bune sunt rare, nu se intampla in fiecare zi. Sunt niste evenimente!”

Doru Octavian Dumitru: “Mesajele sunt gasite intotdeauna de cei care sunt atenti.” “Daca esti atent iti alegi drumul, intelegi regulile si decizi daca intri sau iesi.” “Acolo unde nu sunt reguli este foarte greu de coexistat cu ceilalti.” “Schimbarea regulilor in timpul jocului este foarte periculoasa.” “Concluzia este ca cel mai bine e sa nu tragi nicio concluzie. Pentru ca viata este facuta sa fii deschis.” “Regula de baza a tuturor lucrurilor este sa stii ce vrei.” “Sunt oameni care au ajuns la concluzia ca stiu ce vor in momentul in care s-au deschis si au acceptat tot: ca fac parte dintr-o lucrare imensa si ca ceea ce fac ei chiar nu trebuie sa deranjeze in jur.” “Daca te zbati nu neaparat sa placi colectivului, ci sa te cunosti pe tine, parerea mea e ca acela-i drumul. Daca te zbati sa placi colectivului din care vrei sa faci parte, inseamna ca tu nu o sa fii decat o bucata din colectivul acela, nu o sa fii TU niciodata. Daca vrei sa fii TU, trebuie sa te chinui cu tine insuti. Si s-ar putea sa-ti placa ce gasesti.”

Doru Octavian Dumitru: “Succes în domeniul meu înseamnă: Lumea să mă caute!” “Am experimentat: am vrut să văd dacă vine râsul din spatele salii până în faţă.Am vrut să văd daca se poate râde de la stanga la dreapta. Am vrut să văd daca poate să râda numai mijlocul sau numai o bucată din sala. Și-am făcut asta! Mie mi-a dat curaj.” “În momentul în care ești păcălit trăiești complet diferit. Și, dacă ești și idiot până la capăt, este grozav.” “Păcăleala durează toată viața. Există experți în păcăleală care folosesc tehnica modernă.” “Daca știm printr-o chestie machiavelică să acționăm asupra unui grup de oameni putem să stam acasă liniștiți.”

Florian Colceag: “Pandemia aceasta este o farsa sinistra.” “Este si prilejul ca potentialele inalte sa iasa la suprafata. Rolul lor e sa rezolve crizele. Iar ele pot fi rezolvate, insa nu cu mijloace conventionale, ci complexe.” “Nu ai cum sa rezolvi criza cu aceleasi instrumente care au generat-o.” “Aparitia in aceasta perioada de abilitati noi la copii este foarte intensa. Daca ne gandim la toate crizele mari pe care le-a trait omenirea s-a constatat acelasi simptom: un salt de cunoastere fantastic in domeniul tehnologic, filozofic, stiintific, artistic la un numar mic de oameni care, insa, au amprentat o epoca si au schimbat perspectivele si directia de actiune.” “Este o schimbare de paradigma in clipa de fata. Din cauza aceasta e nevoie sa investim mult in tineri si in copii. Ei au inca sanse. Au inca harta mentala deschisa.” “Din 2000 pana acum s-au schimbat o serie de profesii. Schimbarea de directie ne arata ca noi nu putem acum pregati pentru viitor fiindca viitorul este completamente imprevizibil.” “Colaborarea pentru rezolvarea crizelor ne duce la modestie si altruism. Nu e competitie, e colaborare! Oferi si primesti.” “Nu a fost niciodata criza a naturii cum e acum.” “Actul politic nu se negociaza, se dicteaza. Pentru ca harta mentala a politicienilor este simpla.”

Florian Colceag: “Un numar de 72 oameni bine antrenati ar putea sa creeze un alt sistem de educatie.” “Am fost evaluat de-a lungul vietii de diverse persoane. Psihologul american Eileen Cooper mi-a spus ca am inteligenta fractala, o categorie rara, ea cunoscand 8 persoane de acest fel, dintre care 6 erau premianti Nobel.” “E un dar si-o obligatie, in acelasi timp, sa faci ce nu pot altii. Esti obligat sa faci pentru ca ai o datorie mare de indeplinit!” “Fiecare copil are potential de genialitate.” “Oamenii cu abilitati inalte sunt, in general, modesti. Eu sunt un om modest si nu suport sa fiu periat. Trebuie sa fii uman. In primul rand sa fii om!” “Omenirea are o menire. Daca noi ne intelegem menirea s-ar putea sa reusim sa rezolvam si problemele din clipa de fata.” “Le recomand copiilor sa ii ierte pe cei care nu au avut de unde sa stie, care au preluat greselile din familie ca fiind niste reguli bune.” “Multi dintre adulti trebuie sa inteleaga ca sunt niste nave esuate si ar trebui sa-si dea catargele deoparte sa nu mai intepe navele tinere care intra in port dandu-le la fund.”

Doru Octavian Dumitru: “Acum comunicarea cu Tehnica se face vizual și auditiv. Însă o să între și olfactivul în ecuație.” “Tu ca Om ești pregătit? Sau, nu cumva, Tehnica te ia de mic și te duce în direcția în care, la fel ca în experimentul cu maimuțele, nu mai urci pe scară?” “Informatiile adevărate sunt frânturi, nu vin ca marele fluviu. Informațiile adevărate sunt cele pe care te-ai educat să le vezi.” “Imi pare tare rău să vă spun, însă informația este cea de care trebuie să te ferești. Ați observat că sunt oameni care nu sunt informați dar sunt mai deștepți decât cei informați? De ce? Pentru că ei stau în liniște. Iar în liniște vezi tot.” “Trebuie să fii atent. Să începi să îți creezi o atenție care este atenția TA pe care trebuie să ți-o educi. Și ai ajuns departe când ești atent la atenția ta!” “Omul care se duce departe în cunoaștere nu se mai poate întoarce.” “In momentul în care ai făcut ‘nenorocirea’ să citești 10 cărți, îmi pare rău…ești ‘mort’. Alea rămân și te vei raporta la ele. Cel mai bun lucru: nu citi nimic!” “Tu știi unde ești? Asta-i întrebarea. Dacă știi unde ești înseamnă că la tine e busola. Și dacă știi unde e busola, nimeni nu-ți spune unde-i Nordul, unde-i Sudul, unde-i Vestul, unde-i Estul.”