Dan Catalin: Stationar pe marginea prapastiei

Totul incepea pe la 17 ani cand am incercat prima data drogurile de mare risc… Eram un copil destul de timid, voiam sa ma integrez, desi eram premiant si imi placea sa citesc, am ajuns sa imi doresc sa fac parte din anturaje mai de smecherasi. Consumam si ma trezeam a doua zi cu niste stari imposibil de dus. Stateam pe pat, fara sa pot dormi, uitandu-ma la tavan si nu reuseam sa ma misc sa raspund la telefon. Ajungeam sa consum acel drog care stiam cu siguranta ca ma va distruge. Dependenta mea a inceput sa fie tot mai intensa, aducandu-l si pe fratele meu pe acelasi drum, promitandu-i ca se va simti super bine, ajungand sa regret asta. Prima mea incercare de a ma opri din consum a fost dupa 2 sau 3 ani, cand m-am mutat in Spania, unde nu am avut acces la droguri. Puteam sa beau fara sa ma droghez. Am devenit dependent de alcool si in fiecare seara trebuia sa fiu beat. Problema la mine a fost mereu sabotarea momentelor frumoase din viata mea. Totul merge bine?! Hai sa sabotez asta! Ai avut o saptamana buna?! Hai sa sabotez asta! Ai primit un salariu?! Hai sa sabotam si asta! Si mereu veneam cu ideea ca merit si eu sa ma distrez dupa o saptamana lunga sau orice fel de greutate care avea sa fie pe umerii mei. Consumul meu era un mix de alcool zilnic si droguri. La 22 de ani cand am aflat ca voi fi tatic mi-am promis ca voi renunta la toate obiceiurile proaste, dar aceasta motivatie nu a durat prea mult si „hai ca mai am 9 luni pana se naste si atunci pot sa ma opresc cu adevarat”. Am consumat si mai intens, gandindu-ma ca daca tot sunt limitat, macar sa ma satur. Alcoolul deja devenise normal, avand in vedere ca tatal meu a murit de ciroza la 48 de ani. Nasterea fetitei mele se apropia tot mai mult, iar eu eram tot mai dependent. A doua zi am spus ca ma droghez inca o data si gata. Am reusit sa mentin aceasta motivatie cam 1 an de zile, dar cu fiecare gura de alcool gandul imi fugea mereu la droguri. Despartirea avea sa fie apogeul consumului meu si asa au aparut si jocurile de noroc in viata mea, pe la 24 de ani. Combinatia dintre alcool, droguri si jocuri de noroc era fatala. Ciclul arata cam asa: cateva beri cu prietenii, dupa care jocuri de noroc, dupa care vinovatie, ca de ce fac asta, hai sa nu mai simt si sa ma droghez. Dupa inca 2 ani am cunoscut pe cineva si atunci mi-am spus din nou „acuma e momentul sa ma opresc, am sansa sa imi recladesc viata”. Am ajuns iar la droguri. Viata mea a inceput sa fie dubla. Am aflat ca am hepatita B. Am mai consumat intens 2 ani de zile, stiind ca am hepatita, stiind ca cu fiecare consum imi distrugeam si mai tare ficatul. Iubita mea a aflat adevarul si nu a mai putut suporta sa stea langa mine, copilul meu nu mai voia sa ma vada, m-au dat afara de la serviciu, iar consumul meu devenise aproape zilnic. Am incercat psihologi, psihiatri, schimbari de anturaje, schimbari de locatii, absolut nimic nu a functionat atata timp cat eu nu mi-am dorit cu adevarat. Am ajuns la grupuri de suport, lucruri care mi-a schimbat perspectiva si viata. Am realizat ca am o boala incurabila care se poate mentine sub control. Astazi sunt curat de 1 an si 7 luni, mi-am recuperat jobul, mi-am recuperat familia si pe mine. Viata dupa droguri este posibila, dar nu este deloc usor. Am zile de craving-uri foarte puternice, de dorinte foarte puternice, in care tot ce fac este sa ma gandesc la cum ma drogam, la cum consumam alcool, la cum bagam la jocurile de noroc. Desi toate sunt niste lucruri care aduc doar vinovatie si dezamagire, uite ca imi este dor de ele, imi este dor de partea mea intunecata. Dar am inceput sa accept tot mai mult faptul ca acel om nu o sa dispara, trebuie doar tinut acolo in trecut. E ok sa iti fie dor, e ok sa te gandesti nostalgic la acele momente. Nu trebuie sa mai lupt cu emotia de a-mi fi dor, e normal. Ce nu este normal este sa mergi inapoi la acel om doar pentru ca ti-e dor, sa ne distrugem viata pentru un moment de fericire. Am invatat ce inseamna cu adevarat sa traiesti viata si sa o simti asa cum este ea, pe termenii ei. Daca ar fi sa dau un sfat, nu incerca, dar daca incercati sa ramana doar o incercare. Opriti-va la timp. Cand este acel timp? As spune ca este in momentul in care iti pui intrebarea: „oare pot sa controlez”?

𝐈𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐮𝐦𝐢𝐦 𝐥𝐮𝐢 𝐃𝐚𝐧 𝐂𝐚𝐭𝐚𝐥𝐢𝐧 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐣 & 𝐚𝐬𝐮𝐦𝐚𝐫𝐞. 𝐃𝐚𝐜𝐚 𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐚𝐬𝐞𝐬𝐭𝐢 𝐢𝐧 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮, 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚 𝐬𝐭𝐢𝐢 𝐜𝐚 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐚𝐫𝐳𝐢𝐮 𝐬𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐨 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞. 𝐏𝐨𝐭𝐢 𝐢𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐚 𝐭𝐞 𝐚𝐝𝐫𝐞𝐬𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭! 𝐏𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭 𝐬𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞 𝐢𝐧 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐧𝐨𝐮, 𝐩𝐚𝐧𝐚 𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐩𝐚𝐭!

‪@NOVOMATIC-AG‬, 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐧𝐞𝐫 𝐁𝐨𝐨𝐤𝐋𝐚𝐧𝐝 𝐄𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭𝐢𝐨𝐧, 𝐬𝐮𝐬𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐛𝐞𝐧𝐞𝐟𝐢𝐜𝐞. *Dan Catalin nu este in niciun fel asociat cu partenerii BookLand Evolution.

𝐀𝐫𝐭 𝐃𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫: Adrian Baldovin

𝐈𝐌𝐏𝐑𝐄𝐔𝐍𝐀 𝐢𝐧𝐬𝐩𝐢𝐫𝐚𝐦 𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧𝐢𝐚! #impreunainspiramtineriidinromania #bookland #punctsidelacapat #ascultare #fararusine #evolution #evolutie #inspirational #motivational #educatie #tineri #dancatalin #dependenta #consum #sevraj