Consemnari din utopia lui Maz

De fiecare data cand imi schimb culoarea parului sau ma aranjez diferit fac o colectie imensa de poze pe care abia astept sa le trimit prietenilor mei. De obicei, atasez un simplu “Uite!” sau “Observi ceva diferit?”. Exista un monolog mult mai complex, profund ascuns in spatele mesajelor mele scurte. Mi-as dori sa scriu cu […] More

Ma sperie gandul ca ce am acum in fata ochilor poate disparea intr-o secunda. Ma uit la prietenii mei intr-o seara de vineri cand iesim in oras si ma gandesc cat de rapid vor trece orele si cat de mult va fi nevoie sa astept pana sa ne revedem. Asta, desigur, daca firele destinului nu […] More

In calitate de fiinte sociale, mereu am crezut ca oamenii au nevoie disperata de prezenta altor oameni pentru a putea functiona normal. Orice moment in care ma regaseam doar eu la o masa cu sinele se simtea asemenea unei sentinte vesnice intr-o camera in care pana si fuga sangelui prin vene era o melodie lipsita […] More

Tot ce nu vreau sa imi amintesc este inchis cu un lacat dublu in cele mai intunecat colt al mintii mele. Incerc sa le izgonesc cu totul, insa aflu ca suntem legati de ceva ce depaseste constientizarea umana si ca cel mai sigur mijloc de aparare este sa le ascund intr-un loc in care sunt […] More

Un principiu al politetii imi spunea ca este frumos sa ceri voie inainte sa faci un anumit lucru. Astfel, m-am regasit de multe ori intr-o pozitie in care renuntam sa imi indeplinesc dorinte, crezand ca sunt mult prea impertinente pentru a fi enuntate cu voce tare. Am ajuns intr-un punct in viata mea in care […] More

Cand eram copil, obisnuiam sa fiu extrem de zvapaiata si, drept amintire, aventurile mele ma lasau cu julituri in genunchi. Mi se spunea in mod repetat sa astept sa se vindece, sa nu le “deranjez” si sa le las sa treaca de la sine. Niciodata nu ascultam, rupeam fiecare bucatica de piele ingrosata si imi […] More

Cand atasamentul fata de un lucru imi inflorea considerabil, intotdeauna cautam o modalitate sa il tin doar pentru mine. Imi doream cu ardoare sa gasesc un loc ferit pentru a imi proteja subiectul adoratiei de toate rautatile ce alearga strazile lumii. Pe masura ce cresteam, deveneam din ce in ce mai inventiva cu ascunzisurile. De […] More

Am auzit odata ca nu toate povestile de dragoste sunt pline de romanta, pictate in nuante de roz si acompaniate de acorduri dulci si dansante. O buna perioada de timp nu am putut intelege despre ce era vorba, nu puteam gasi un sens pentru aceasta absurditate. Am realizat mai tarziu ca iubirea nu trebuie sa […] More

De cand eram copil am avut aceasta placere de a face colaje. Realizam o fina selectie de diverse fotografii ce pareau sa apartina unei sfere comune, le decupam si le contopeam in ceva ce mi se parea demn de egalat cu operele lui Van Gogh. Anul Nou nu a fost si nu va fi o […] More

Niciodata nu am stiut unde as putea merge sa ma descotorosesc de toate lucrurile pe care vreau sa nu mi le mai amintesc. Am incercat nenumarate remedii si propuneri, insa niciuna nu s-a dovedit sa fie victorioasa. M-am gandit ca, poate, cel mai bine ar fi sa le arunc intr-un rau. Eu as avea sa […] More

Am un caine in pod pe care il hranesc cu parti din mine. Am auzit de multe ori expresia “a i se da un deget si a lua toata mana”, insa mereu am avut incredere in cainele meu. Ii dau cate o parte din mine si nu ma supar cand constat ca am maneca sfasiata […] More

Rareori aleg sa nu merg pe jos pana acasa. Sunt de-a dreptul entuziasmata sa bat acest oras la pas si sa ii absorb fiecare crapatura din asfalt. In putinele momente in care ma simt prea extenuata si aleg sa chem un taxi sunt acaparata de acelasi gand bizar. Cum imi zaresc blocul imi imaginez cat […] More

Ma trezesc intr-o dimineata si simt cum intreaga mea vlaga mi-a fost smulsa din piept. O caut prin toate colturile casei mele si nu reusesc sa dau de ea. Imi devine din ce in ce mai clar ca ma confrunt cu un caz grav de furt. Imi imaginez cum cineva a intrat pe furis in […] More

De multe ori imi simt intreaga existenta ca fiind pe fuga. Imi setez rutina intr-un mod teleghidat, iar daca nu as avea obrajii care sa se inroseasca de la frigul aprig de afara, as putea fi foarte usor catalogata drept un robot. In mod comic, imi place sa imi imaginez ca am zeci de roti […] More

Deschid frigiderul nestiind ce caut mai exact. Mi se intampla destul de des, sunt uneori debusolata si deschid dulapuri sau usi fara sa am vreo idee in legatura cu scopul actiunilor mele. De data aceasta, insa, simt ca ceva este diferit. Deschid frigiderul pentru ca simt un gol adanc in interiorul meu, iar singura solutie […] More

Niciodata nu am inteles adeptii unei solutidini permanente. In limita decentei umane, pot intelege momentele de singuratate organizate ca prilejuri de a purta o conversatie sincera cu sinele. Nu cred ca as putea vorbi cu mine in mod constant, intre patru pereti zgariati de sufletul meu disperat sa iasa afara. Cred ca exista un motiv […] More

Am constientizat recent ca intregul meu craniu este o pestera, o caverna in care ma tarasc si ma ascund cand lumea de afara devine mult prea infricosatoare. Imi imaginez cum devin cea mai mica fiinta de pe planeta si imi intru pe sub pleoape, ca in fabulele vechi, pana pe dupa orbita. Imi gasesc un […] More

De cand eram mica, ma stiu cu o frica acuta de insecte. Reflexele mele nu ma dezamagesc niciodata si ma feresc cat se poate de rapid de orice gandacel, oricat ar fi de mic. Cu siguranta, in varful acestei piramide a ororilor se afla paianjenii. Intregul meu corp ingheata cand se impiedica de aceasta fiinta […] More