Consemnari din utopia lui Maz

De multe ori, cand cad prada furiei si ma enervez din motive puerile, incerc sa imi reamintesc ca este firesc sa am sentimente, sa mi le exteriorizez si sa le inteleg. Ma gandesc totusi, spre exemplu, la cum ar arata un lup furios. Ce fel de aspect infricosator ar putea avea si, mai mult, cata […] More

Viata este ca un mozaic plin de informatii. O parte din procesul nostru de dezvoltare ne invata ca nu puteam lua fiecara farama de cunoastere cu noi, ca este crucial sa facem o selectie si sa plecam mai departe la drum doar cu ceea ce este important. Astfel, am ajuns sa imi pun intrebarea : […] More

Cand eram copil si imi prindeam parul intr-o coada mult prea stransa, traiam cu senzatia ca ce pulseaza in mijlocul capului meu este o a doua inima. In acelasi timp, orice miscare nefireasca pe care o resimteam in corp o catalogam ca fiind bataia unei altei inimi. Mai mult, odata cu trecerea anilor, fiecare lucru […] More

Progresul nu este ceva linear, nu este drept si se aseamana, mai mult, cu un grafic intortocheat, plin de curbe si de treceri din nou si din nou in jurul patratului zero. De fiecare data cand ma incumetam sa parcurg un astfel de grafic incurcat, ma intristam cand observam cum ma invart in cerc, cum […] More

Cred ca cel mai mare compliment pe care il poti oferi unei persoane este prin intermediul florilor. A oferi flori a devenit deja un gest clasic prin care ne manifestam aprecierea, insa cred ca exista un substrat mult mai profund pe care nu il constientizam. Pentru a putea supravietui si pentru a se putea dezvolta […] More

Evit sa ma uit prea mult timp la poze cu mine din anii trecuti. Daca petrec un numar considerabil de clipe analizandu-ma, ajung sa imi gasesc o serie nesfarsita de neajunsuri. Culorile pe care le purtam erau urate, felul in care imi aranjam parul era caraghios, zambetul meu stramb ma facea sa arat stupid. Incerc, […] More

Mi s-a parut mereu fascinanta acea latura a hipnozei in care o simpla bataie din palme poate scoate sau poate readuce la viata amintiri. O vedeam portretizata atat de magic in continutul media pe care il vizionam, incat am dezvoltat o dorinta apriga de a deveni subiectul unei astfel de sesiuni. A trecut mult timp […] More

Imi imaginez ca, pentru a putea raspunde la o astfel de intrebare, ne putem proiecta intr-o gara teribil de aglomerata. Suntem debusolati. Chiar daca am sti la ce peron trebuie sa ajungem, ne-ar fi imposibil sa ne strecuram prin aceasta multime care pare ca vrea sa ne impinga tot mai departe de destinatie la care […] More

Ironia este cea mai clandestina si silentioasa arma aflata in posesia universului. Tind sa cred ca aproape orice concept pe care reusim sa il intelegem are un substrat ironic care ni se dezvaluie in cele mai inoportune momente. Suntem privati de prezenta unor lucruri pe care ni le dorim cu ardoare, doar pentru a ni […] More

O teama absurda pe care am dezvoltat-o inca de cand eram copil este cea de camere linistite. Oricat de bizar ar suna, sa ma aflu intr-o camera in care imi pot auzi trepadatul sangelui prin vene si nimic mai mult, este ca si cum m-as desprinde de tot ce inseamna lumea reala. Cred ca ce […] More

Am tot incercat sa imi gasesc cuvintele pentru a putea exprima ce simtim atunci cand suntem nevoiti sa renuntam la ceva ce iubim. Imi pot imagina doar cum inghitim acel lucru, pur si simplu. Nu il mai putem vedea, nu il mai putem atinge si nu il mai putem avea. Prin urmare, am renuntat la […] More

In fiecare noapte am acelasi cosmar. Sunt proiectata impreuna cu o persoana draga pe marginea Marelui Canion, iar ea aluneca si imi intinde mana. Ma arunc sa o salvez, dar realizez ca palmele mele sunt inecate intr-un ulei gros si apropiatul meu se pierde intr-un abis intunecat. Cad in esec si raman singura pe marginea […] More

“Nimic nu dureaza la nesfarsit” se spune, iar un astfel de gand ma incolteste in cele mai ascutite si intunecate colturi ale existentei. De fiecare data cand ma bucur de un lucru, nu pot sa nu imi imaginez cu lux de amanunte momentul in care imi va scapa printre degete. Am acest sentiment ca oricand […] More

Mereu simt ca ma regasesc intr-o stare de tranzitie. Simt cum ma desprind de un loc, de o amintire, de o alta viata pe care refuz sa o mai traiesc si alerg cu o viteza incontestabila. In ciuda eforturilor mele, nu ajung nicaieri. Simt cum ma invart in cerc si tot ce imi poate cuprinde […] More

Cred ca sunt claustrofila. Ma regasesc intr-o pozitie ciudata, lasandu-ma prada unei forte de atractie incontestabile catre inchis, catre un spatiu minuscul in care sa ma strecor si sa simt ca doar eu exist si nimeni nu ma poate perturba. Inca de mic copil mi-am dorit sa imi pot face o cutie, modelata dupa fiinta […] More

Imi place toamna la nebunie, desi este un anotimp inecat in disperare. Ma plimb pe alei umbrite de crengi ce stau sa se dezgoleasca in orice moment si, totusi, vad o licarire de potential in orice frunza ce mi se crapa sub talpi. Simt cu fiecare pas cum totul in jur se stinge, cum fiecare […] More

Am auzit de multe ori expresia „Nu mai trai in trecut”, in momente in care ma lasam consumata un pic prea mult de amintiri. Poate ca suna bizar, insa mereu am strambat din nas cand mi s-a aruncat o astfel de replica, desi era indiscutabil ca avea in spate o armata de intentii bune. Aveam […] More

Deseori ma regasesc in fata oglinzii, analizandu-ma din orice unghi posibil si ajung intotdeauna la aceeasi concluzie: nu sunt un om intreg. Desi poate suna tragic, exista un gand care ma consoleaza in acest caz. Cred cu tarie ca nimeni nu este, cu adevarat intreg. Pierdem bucati din noi in amintiri, in locuri in care […] More