scoala gimnaziala comuna corbita sat buda judetul vrancea

"Anul 𝟏𝟗𝟖𝟗, satul Buda, comuna Corbita, judetul Vrancea - satul cu cea mai mare populatie din comuna. Aici existau doua scoli primare, cu trei posturi de invatatori, o gradinita, si un rand de clase gimnaziale, doua biserici, un camin cultural care devenea duminica de duminica inima satului, aici adunandu-se, dupa slujba de la biserica, toata suflarea comunitatii si un magazin satesc. Aceasta Fiinta, numita satul Buda, fremata de viata. Inainte de 1989, „timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”(Morometii, Marin Preda ). Anul 𝟐𝟎𝟐𝟎, satul Buda, comuna Corbita, judetul Vrancea - „timpul nu mai avea rabdare”, sat cu populatia mult scazuta. Clasele gimnaziale nu mai exista, o singura scoala primara, cu un post de invatator, o gradinita si atat. Cladirea scolii si a gradinitei intr-o stare avansata de degradare (tavanul aproape se prabuseste, dusumea insalubra, iluminatul si incalzirea insuficiente, table scolare si mobilier vechi etc. ) multi dintre parinti tinzand sa transfere copiii la scoala din centrul comunei, chiar daca in timpul iernii exista posibilitatea de a nu se putea ajunge la acea scoala. Un sat fara scoala si fara biserica devine un organism fara spirit. Si Acea fiinta numita satul Buda, tindea sa intre in coma. Si toata lumea prezicea ca aceasta comunitate va disparea, incetul cu incetul, desi o parte din tinerii care plecasera peste hotare, la munca, s-au intors si au intemeiat noi familii, dar perspectiva desfiintarii scolii din satul Buda nu era o solutie pentru viitorul copiilor lor.Eu, ca director al scolilor din aceasta comuna, cautam o solutie, dar aceasta parea de negasit. Multe dintre familiile tinere si-au exprimat dorinta de a ramane in sat, dar nu erau multumite de conditiile materiale pe care scoala le ofera copiilor. Bugetul alocat scolii este insuficient, primaria, cu toata bunavointa, are posibilitati mici, sponsorii sunt greu de gasit. Deodata a aparut aceasta scanteie, numita BookLand, care ne-a adus un suflu nou. Scoala Buda a inceput din nou sa respire, la inceput cam greu, dar isi va recapata in curand ritmul. Colaborarea cu BookLand ne-a luat putin prin surprindere prin ritmul impus. Materialele au venit pe banda rulanta, termenele de incheiere a lucrarilor foarte stricte si stranse, vremea nefavorabila ne-a pus piedici etc. Am incercat sa ne adaptam si cred ca am reusit, partial. Doamna Mihaela Ianole a fost ca un senzor care, atunci cand simtea ca lucrurile treneaza, se aprindea si dadea alarma. Am primit materiale pentru renovare a doua sali de clasa, centrala termica, mobilier, donatii de carte, sisteme audio, tablete, masti etc. Abia astept sa vad reactia elevilor si a parintilor la reinceperea cursurilor. Sper ca acest sat sa renasca si sa redevina acea fiinta plina de viata care era atunci cand am cunoscut-o in primul an, 1989, cand am intrat in sistemul educational convins fiind ca mi-am gasit vocatia. Eu nu prea cred in minuni, dar cred ca BookLand este o minune pentru noi. Multumim, Bookland!"