Cred ca toamna e un fel de iarna cu fulgi portocalii. Nu e chiar neaparat sa fim mohorati ca timpul de afara, nici cu frunzele cazute – destul se plang copacii. Bate vantul, se leagana crengile. Nu e nevoie sa te clatini si tu. Incalta-te cu bocanci si cu un pic de optimism si cred ca vei ramane mai usor cu picioarele pe pamant. Se incrunta norii. Poti sa iti descretesti tu fruntea. Iti sta mai bine cu zambetul pe buze, sau macar cu zambetul pe sub mustati, daca vrei. Fosnesc frunzele uscate sub picioarele tale si poti sa iti imaginezi cum se contopesc acolo cu toate problemele tale, cu toate momentele pe care nu le-ai inteles si totusi au avut scopul lor. Ai o poteca putin mai colorata decat erau acuarelele din clasa a doua. Peisajul nostru e pictat in culori calde, deci nu conteaza petele de gri care se infiltreaza in tablou.
Care-s motivele sa ramai rece asa cum e vremea? Fii ciocolata calda in loc de bruma rece!
Comments
Loading…