De multe ori imi simt intreaga existenta ca fiind pe fuga. Imi setez rutina intr-un mod teleghidat, iar daca nu as avea obrajii care sa se inroseasca de la frigul aprig de afara, as putea fi foarte usor catalogata drept un robot.
In mod comic, imi place sa imi imaginez ca am zeci de roti micute pe talpa adidasilor si ca datorita lor sar din loc in loc, fara a imi permite sa ma acomodez cu vreuna dintre asezarile in care ma regasesc. Timpul devine din ce in ce mai scurt si eu ma gandesc de cand nu m-am mai privit in oglinda.
Presupun ca intregul meu corp este pe fuga, iar daca m-as sinchisi sa ma privesc in oglinda, as vedea doar niste culori intinse gata sa zburde pe usa. Nu as putea sa imi conturez chipul in ceva static si concret nici daca mi s-ar cere politicos.
Comments
Loading…