Pana acum, n-am vazut niciodata marea pe timp friguros. Aproape ca am crezut ca nisipul e mereu fierbinte sub talpi. Sau ca valurile aduc doar o briza racoritoare, care taie canicula pe la jumatate si iti impinge in nari particule de aer sarat si rece. Aproape ca am crezut ca marea-i prietenoasa… si ca nu are niciodata toane, asa cum au oamenii. Si ca soarele se reflecta mereu la fel de clar in apa.
Stiti ceva? Nu e adevarat. Azi am vazut marea cum n-am vazut-o pana acum. Infiorator de rece, ca vremea de afara. Agitata, fara briza usoara si racoritoare, ci mai degraba stapanita de un vartej continuu, care imi arunca picaturi de sare pe lentilele ochelarilor. Mi-a luat o vesnicie sa ii curat. Dar… n-o condamn. Si noi suntem la fel. Nimeni nu se poate mentine pe linia neintrerupta a unei fericiri infinite.
Comments
Loading…