Aerieni

Teorema zambetelor in paralelism perfect si o planeta mica- o venus stafidita, purtata fara motiv. Pandantivul nimicurilor ce mi dau nume si fel de a fi.

Era un zambet din acela care te striga din salteaua de umbre a grimaselor anoste. Ajungeai sa vaslesti pe loc in inima ta gaunoasa. In inima asta- groapa marianelor, plina de directii mototolite, cu mintea in mijlocul unui compas zdrobit.

In caderea ce inca nu se inventase, sau i se spunea prostesc zbor, jucai constelatii pe degete si radeai.