Amintirile vin inapoi la mine asemenea unor valuri, iar eu sunt ca un copil ce viziteaza marea pentru prima data. Stau pe mal, imi petrec degetele prin nisipul ud si totul este atat de nou si de revigorant. Privesc tinta marea linistita si imi petrec ochii de-a lungul liniei orizontului. Nu am nici cea mai vaga idee ce este un val, cat de puternic este si cat de subit apare.
Stau pe mal si cel mai mare corp de apa se ridica si ma acopera, imi inunda pana si circumvolutiunile creierului si nu pot face nimic decat sa astept sa treaca – si parca nu mai trece. Din nou, in ciuda pericolului iminent, nu parasesc plaja, raman cu degetele ingreunate de nisipul umed si trec prin val dupa val.
Amintirile se grabesc asemenea unor valuri si, in seri ca acestea, ma inec in ele.
Comments
Loading…