Andra Pintican – Tinerii sunt cine li se spune sa fie (1)

„Aici e cea mai mare dilema a mea in lucrul cu tinerii pentru ca ei nu sunt ei. Ei sunt foarte mult cine li se spune sa fie. Asa cum lucrez si cu adulti care ajung la 40 de ani si isi dau seama ca ei au o viata si o cariera cu care nu se identifica si nu-i lasa sa fie fericiti, nu isi gasesc implinirea. Exact asa patesc si copiii… Ei sunt in procesul acesta, pe care daca nu-l intrerupem, vor avea aceeasi soarta cu adultii. Mi se pare ca e vital sa intervenim acum. In primul rand sa nu mai alteram identitatea lor, sa nu incercam sa-i facem altceva decat ei sunt… Trebuie sa-i ajutam. Ei au acest drive sa caute De ce? Noi am facut fara sa gandim si am ajuns intr-un punct in care ne intrebam ”de ce mie?” Pentru ca nu ne-am intrebat la timpul potrivit. In schimb, noi avem acest Cum? Noi am fost exceptionali la executie…
Ca sa exprimam vocatia trebuie sa facem cativa pasi in spate. Eu sunt adepta ikigai, un concept japonez. De fapt si de drept sunt 4 feluri de munca: din pasiune, adica sa faci lucruri pe care le iubesti si la care te pricepi. Se traieste foarte bine! Avem o gramada de artisti care-si promoveaza arta prin diverse canale media. Nu mai e valabil: cu pasiunea mori de foame! Apoi avem zona de misiune: faci lucrurile pe care le iubesti ajutandu-i pe altii. Oameni care au un focus major de a avea un impact asupra vietii celorlalti. Si apoi avem cariera, profesia, cea care pune painea pe masa. Cum faci asta? Combinand lucrurile la care te pricepi foarte bine si esti platit pentru asta. Si mai este si vocatia. In timp ce faci lucruri pentru altii, esti platit pentru asta. Ii dai lumii ceea ce are nevoie si traiesti din asta chiar bine. In Romania vocatia e echivalenta cu chemarea. Eu vad aceasta vocatie ca o combinatie ikigai a celor 4 tipuri de munci.
Care e directia ta profesionala care iti permite sa faci lucrurile pe care le iubesti, la care te pricepi, ajuta si lumea, si sa fii platit, sa poti trai din asta. Acesta este ikigai!
Se produce extrem de multa confuzie in tineri. De unde stiu eu la ce ma pricep? Sa incepi sa iti faci strategie de cariera. Trebuie sa intelegem un pic cum ne dorim sa ne traim viata, nici macar nu mai este despre cariera.
Si aici e piatra cea mai grea a generatiei noastre pentru ca noua ni s-a spus pe repeat sa aveti un job care sa ne asigure existenta: pune mana pe carte sa n-ajungi ca mine. Si am fugit disperati de o soarta dificila pe care o vedeam la parintii nostri. Un exemplu de imaginatie pentru toata lumea. Da timpul inapoi cand aveai 10 ani si aminteste-ti cum arata parintele tau cand venea acasa de la munca. Ce vedeai pe fata lui? La nivelul subconstientului ce decizii luai? Era greu. Cand se punea leafa pe masa la sfarsitul lunii… Foarte multi dintre noi cam asta am vazut. Exista si cazurile cu abundenta dar copilul nu avea ce isi dorea, nu avea atentia parintelui. Tragea alte concluzii. Eu cand voi fi mare nu vreau sa am job…
Pentru a ne uita la ce cariera ne dorim, trebuie sa ne uitam la cine as vrea sa devin, cum mi-as dori sa-mi traiesc eu viata. Incearca sa faci abstractie de toate vocile care tipa la tine: pune mana pe carte. Incearca sa reduci zgomotul acesta de fundal si stai un pic cu tine si intreaba-te daca nu ti-ai mai vedea cel mai bun prieten in urmatorii 40 de ani. Si dupa 40 de ani va reuniti. Daca ar fi sa-i povestesti despre ce a fost viata ta! Care sunt cele 3 emotii care ti-au guvernat viata? Si pornind de acolo, cine trebuie sa devii ca sa traiesti astfel? Ce trebuie sa stii profesional? Si incet – incet creezi un plan de cariera si in functie de identitatea ta.
𝐂𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐬𝐚 𝐨 𝐢𝐧𝐭𝐚𝐥𝐧𝐞𝐬𝐜 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐞𝐬 𝐥𝐚 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐣𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐮…
Curiozitatea! Sa nu mai credem ca lumea e doar asa cum e acum si sa ne intrebam ”daca ar putea fi mai bine?”
𝐋𝐨𝐜𝐮𝐥 𝐢𝐝𝐞𝐚𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐦𝐚 𝐫𝐞𝐠𝐚𝐬𝐢 𝐩𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐞…
La mine acasa, la sat!
𝐂𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐮𝐢𝐞𝐬𝐭𝐢 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐥𝐚 𝐮𝐧 𝐩𝐫𝐢𝐞𝐭𝐞𝐧?
Sinceritatea, chiar si ”vezi ca ai spanac intre dinti” aia e sinceritate pentru mine”
𝐌𝐞𝐧𝐭𝐨𝐫 𝐁𝐨𝐨𝐤𝐋𝐚𝐧𝐝: 𝐀𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐏𝐢𝐧𝐭𝐢𝐜𝐚𝐧 𝐅𝐨𝐧𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐒𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐇𝐑