Atunci

Aveam dintii patati de vin fiert si ne picurau idei din coltul gurii. Preziceri presarate cu scortisoara, sperante leganate in coji de nuca, nelamuriri cu suta, in gandul altora sariti cu parasuta. Nesabuinta ca o umbrela sub furtuna cerului slefuit, ce cadea peste noi. Nespusurile lumii inca ne inotau prin incheieturi.

In bezna ochilor, o aurora boreala fluida de 17 ani. Pe atunci se suferea de hemoragie interna de lumina si de fracturi de vis.

Acum totul ne e bandajat si poate si scris.