Cand te invarti in acelasi loc din nou si din nou si in final inca o tura, probabil inca mai ai ceva de observat in locul acela. Vrei sa gasesti iesirea, dar nu poti. Sau macar intrarea, ca sa incerci sa o iei inapoi, pe acolo pe unde ai venit. Poate se intampla ceva la care nu te-ai gandit. Inca mai sunt detalii acolo care pot sa iti faca viata putin mai frumoasa.
Intrarea la liceu mi-a adus entuziasm.. si de-o potriva si un soc, vazand ca totul e diferit fata de asteptarile mele. M-am obisnuit cu greul, crezand ca asa va fi mereu. Greseam. Era doar timpul in care ma adaptam. Pe parcurs, lucrurile au luat o alta infatisare si… usor, usor, liceul a imbracat un ambalaj monoton si deja prea bine stiut. Totul era la fel. Totul… mai putin materia pe care o studiam. Asa au trecut 3 ani din experienta mea de liceanca, in zbor, dar si cu frane bruste.
M-am invartit in acelasi loc… dar mi-a trebuit o calatorie in Spania ca sa imi dau seama ca in tot acest timp am avut langa mine oameni cu franturi de diamant in suflet. Pana atunci, au fost doar colegele din prima banca de la perete. De atunci, au devenit mult mai mult decat atat.
Comments
Loading…