in ,

Cand cortina e trasa

Si eu ma mai indoiesc de mine si de ceea ce pot. Nu poti sa fii increzator la superlativ absolut. Cel putin… nu de fiecare data. Nu mi-a spus nimeni niciodata ca ar trebui sa stiu mereu ca pot si ca sunt destul de buna. De aici am tras concluzia ca e in regula sa am si momente de nesiguranta. De aici… si din amintirea faptului ca sunt si eu om. Ca si tine. Si ca si ceilalti.

Nimeni nu isi pune slabiciunile pe tava. Dar ele tot exista. Suntem adunatura de penibili care se dau mare… cu groasa cortina trasa. De unde curajul de a ne arata si fricile?

What do you think?

Written by Monica Faur

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Alergie la singuratate

Inflorim