Ce suntem si ce nu

Exista motive de a fi multumiti cu starea in care ne aflam, in aceeasi masura in care exista motivatie de a ne ajusta continuu, ca sa devenim versiuni mai bune ale noastre. Din fericire exista destul loc pentru noi toti intr-o asa-zisa „clasa de mijloc”, asa incat sa existe mereu oameni mai slabi si mai tari decat noi. Ne putem considera sanatosi, daca ne uitam cat sunt de pline spitalele. Tot la fel de bine ne putem crede si bolnavi, cand auzim de cate un om ce nu stie de fel ce inseamna o durere de cap. Frumosi si fericiti suntem tot relativ. Urati, bogati, saraci… suntem cum vrem. Depinde totul de termenul de comparatie. Sunt tanara in fata celui care maine implineste 103 ani, deopotriva batrana pentru copiii care alearga prin parc si imi spun cu „dumneavoastra”. Suntem destepti mai mult sau mai putin, rabdatori atat cat ne permitem.

Nu mai avem motive sa ne plangem de nimic din ceea ce suntem sau nu suntem. Suntem de toate, dar nu vedem cu ochii inchisi.