Au trecut doua luni de atunci, dar nu stiu cand s-au scurs. Asa au zburat si zilele petrecute in Spania, indiferent cat de multe mi s-au parut la inceput. Mi-am pus o intrebare care m-a facut curioasa si propriul raspuns m-a surprins: ce mi-a ramas in minte din tot ce am trait atunci?
Imi amintesc palmierii si portocalele din copac… probabil pentru ca nu mai vazusem niciodata pana atunci. Imi amintesc gustul acrisor al portocalei culese de prietena mea si momentul in care m-am intrebat de ce sunt dulci portocalele noastre din magazine. Imi amintesc umbrele portocaliu-roscate, urcate pe peretii cladirilor atunci cand soarele apunea si imi amintesc cum cerul era mov in majoritatea noptilor. Nu imi aduc aminte prea mult din ce nu mi-a placut. Sigur, pentru ca mi-am propus sa uit. Nu imi amintesc nici detaliile pe care eram sigura ca mi le voi aminti. Dar stiu ca ele pot fi resimtite atunci cand aud la radio, intamplator, vreun cantec pe care obisnuiam sa il ascult atunci.
Cred ca de multe ori ne amintim ce am simtit, iar asta e cea mai frumoasa amintire.
Comments
Loading…