In perioada in care nu ajungeam la dulapul de sus decat urcandu-ma pe masa… imi placea pana de curent. Pe timp de zi, imi parea enervant. Dar cand se intuneca, lucrurile stateau altfel. De la ultima pana de curent, uitam deja pe unde mai sunt puse lumanarile. Dar poate ca fix asta facea experienta distractiva. Bajbaiam cu degetele mele mici prin colturile dulapurilor de sus, acolo unde sunt pastrate doar lucrurile de care nu prea ai nevoie – cum erau lumanarile. Sa nu intrebati de ce nu ramaneam cu lanterna, fiindca ati strica farmecul amintirii. Speram ca pana asez fiecare lumanare in coltisorul ei de intuneric… sa nu se intoarca lumina. Imi placea mirosul de ceara si felul in care te ardea buricul degetului inainte sa se intareasca ceara pe el. Acum? Pana de curent e enervanta in orice moment – iar lumanarile? Nu-si mai gasesc locul in niciun colt de dulap de sus…
Comments
Loading…