Nu exista nicio scuza destul de potrivita pentru lucrurile marete pe care ti le-ai pus in minte si le-ai le-ai abandonat intr-o cutie cu capac indoit de prea multa initiativa fara actiune. Nu iti spun ca “Daca altii pot, inseamna ca poti si tu”. Iti spun sa analizezei situatia in care esti si sa vezi daca nu cumva ai incercat prea putin sa iti atingi obisectivul. Am inteles. Cand ploua afara, nu e vreme buna de plimbare. Dar te asigur eu ca apa nu topeste nici pielea, nici oasele, nici carnea. Ce vreau sa spun cu asta? Se prea poate sa avem circumstante nefavorabile in jurul nostru, dar ce am pierdut daca am incercat?
Ma gandeam la oamenii mari ai natiunii noastre, la Creanga, Iorga, Caragiale… Am vizitat casa memoriala a lui Goga si n-am gasit acolo birou din lemn masiv, nici covoare care sa tina cald la picioare, nici macar becuri care sa faca incaperile luminoase. Nici nu ma asteptam. Si totusi… dintr-o casa de lemn subred si intuneric plin dupa ce soarele dispare, a iesit o penita de aur care ne-a completat literatura. Am vazut carti in biblioteca sa… carti care aveau coperta roasa – probabil de la timp, de la praf si de la cat au fost citite. Si m-am gandit ca tot ce e tangibil se va strica odata. Dar opera sa ramane parte din tezaurul vesnic al tarii noastre.
Comments
Loading…