Inca de la o varsta frageda am simtit ca sunt un adult intr-un corp de copil. Am constientizat rapid mersul universului, ca factorul financiar ne este indispensabil si ca indiferenta este arma intelectualului. Ironia sortii este ca am ajuns acum in pragul maturitatii si sufar simtind ca ma metamorfozez intr-un copil in corpul unui adult. Imi sunt furate stadiile firesti si simt ca traiesc total invers.
Odata cu aceste schimbari inevitabile lansez focuri de arma din interior si nasc indignari enervante din partea celor din jur. M-am saturat sa fiu intrebata de ce sunt in flacari; focul arde pentru ca asta ii este menirea.
In ciuda acestei furii arzatoare, sunt in continuare doar un copil intr-o camera cu peretii crapati de griji.
Comments
Loading…