in ,

Copilul tristetii

Observ in jurul meu o tristete incomensurabila in tineri. Este ca si cum intregul lor suflet este consumat de o povara pe care nu si-au insusit-o, aproape ca Sisif, dar pe care ajung cumva sa o faca parte din sine. Mergi pe strada, treci pe langa aceste fiinte si parca te atingi razant de cel mai incarcat nor ce stapaneste in interiorul sau o ploaie acida. Te gandesti ca nu exista soarta mai cruda si ca probabil nimic nu are sa se schimbe in aceasta rutina mohorata a celui din fata ta. Stiu astfel de amanunte, pentru ca am fost si eu un astfel de tanar. Ei bine, intr-o zi total aleasa la intamplare, acesti tineri aparent fara speranta se vor trezi si nu vor mai simti decat razele soarelui un pic cam prea calde pe obraji si o stare inexplicabila de fericire. Cum se spune, mereu exista o lumina la capatul tunelului.

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Pe maine nu il ajungi niciodata

Viata unui fluture