Era o vreme in care ne era drag de iepurii de ciocolata si nu puteam sa ii mancam, ca sa nu ii ranim. Era o vreme in care inveleam plusurile inainte de culcare, dupa ce le dadeam sa manance din bolul nostru cu lapte si cereale. Era o vreme in care eram atenti sa nu calcam peste furnici si in care mangaiam toate pisicile de pe strada. Apoi ne-am trezit niste indiferenti peste masura, murdari la gura de iepurasi de ciocolata macelariti. Legati la ochi, sa nu mai bagam in seama furnicile si pisicile, ca altfel intarziem la serviciu. Iar cand ne intoarcem acasa, mancam doar noi, ca plusurile au invatat sa traiasca si cu nimic. Asa, cica, ne… “coacem” in viata. Ca merele la cuptor. Si parca totusi… merele proaspete erau mai bune.
Comments
Loading…