Viata, prin natura sa, cuprinde un amalgam de momente de sfarsit. O activitate in care sa ne angajam si care sa nu aiba un eventual final este un element al domeniului fantastic, din perspectiva mea cat se poate de realista. Insasi existenta umana culmineaza cu un sfarsit, indubitabil si inevitabil.
Cum putem percepe aceste momente de final intr-o maniera pozitiva? Din ce unghi ar trebui sa privim situatia pentru a nu observa asprimea lucrurilor de care suntem nevoiti sa ne despartim?
Consider ca orice sfarsit marcheaza pasul alert al unui nou inceput. Asemenea unei case, atunci cand iesim dintr-o camera nu ne regasim intr-un purgatoriu gol si lipsit de directie, ci intram intr-o alta camera. Nu ar trebui sa lasam sfarsitul sa ne impuna o inertie permanenta, ci sa ne deschida orizontul catre noi experiente.
Taberele Coolturale BookLand
Comments
Loading…