Vrei un prieten cel mai bun? Uite – emotiile. Vrei un inamic aprig? Uite – tot emotiile. Toate emotiile sunt ale noastre. Toate ne apartin, indiferent daca sunt emotii frumoase… sau emotii… hidoase. Da – ele au doua fete care… seamana, dar nu rasar. Nici macar atunci cand arata aproape identic, cum arata gemenii, nu trebuie sa judecam dupa aparente. Pentru ca emotiile pot arata intr-un fel foarte diferit de esenta adevarata a acestora. In plus… emotiile se pot distinge si se pot gestiona. Si nu numai ca se pot gestiona, dar gestionarea lor este o necesitate, un imperativ, atunci cand vine vorba despre un discurs sau despre o situatie care cere ratiune.
Sigur stii deja cum e sa ai emotii sa vorbesti in fata publicului. Si noi stim. Mai intai de toate, ele sunt coplesitoare si ne provoaca atat de multe… ei bine… hai sa le numim simptome… incat nu mai stim ce se intampla cu noi sau in jurul nostru. Cand treci prin asemenea situatii, este foarte greu sa iti mai dai seama ce anume pot vedea cei din public atunci cand te privesc. Acest lucru provoaca si mai multe emotii, pentru ca intervine si factorul imaginatie, alaturi de anxietatea de pe scena. Iti inchipui ca arati nu-stiu-cum si ca te auzi nu-stiu-cum. Apare in peisaj si factorul panica, tocmai la tanc pentru a strica totul. Totusi. Hai sa oprim aici acest dezastru in derulare, fiindca lucrurile stau total altfel in realitate decat le ai in minte in astfel de momente.
Pentru inceput, trebuie sa stii ca aceste emotii mai sunt cunoscute si sub numele de Public Speaking Anxiety. De fapt, emotiile de pe scena constituie un intreg fenomen care, fiind atat de des intalnit, a fost foarte mult studiat. In ciuda denumirii pompoase, emotia de pe scena e un lucru absolut firesc si remediabil. McCroskey, un specialist in domeniu, descrie aceasta emotie de pe scena drept reactie emotionala tranzitorie, declansata tocmai de o situatie incomoda, stresanta, careia te supui – adica sustinerea unui discurs in public.
De unde vin toate aceste emotii negative? Frica. Frica naste totul. Esti bine-mersi in banca, apoi iti auzi numele de pe scena si inima incepe sa ti-o ia la galop. Cand te-ai ridicat in picioare, deja ai picioarele inmuiate si pana ajungi pe scena, te trec toate transpiratiile. Iti este teama. Teama de a nu fi judecat. Teama de a nu te incurca. Teama ca altii rad de tine. Teama de blocaj. Teama de exact aceasta anxietate pe care o simti, ce pare prea greu de gestionat. Acestea sunt sursele emotiilor din timpul discursului public.
Asadar, cum gestionezi emotiile? Ai inteles ca exista, ca e normal sa existe. Ai inteles cum se intampla lucrurile inauntrul tau si ai inteles ce se vede si se aude in afara. Ce faci, concret, pe moment? Sunt doua lucruri esentiale si usor de tinut minte.
1) Respiratie profunda
Un moment de pauza este exact suficient pentru ca oxigenul sa ajunga la creier si sa il trezeasca din emotie si din blocaj.
2) Cuvintele se spun pe rand
Nu te grabi sa vorbesti, pentru ca oricum nu poti scoate pe gura mai multe cuvinte de-odata. Exista o tehnica, stiuta sub numele de KISS – keep it short and simple.
Mai exista cateva lucruri foarte bune de facut inainte de sustinerea discursului.
• Invata bine subiectul pe care urmeaza sa il abordezi. Mereu subiectul cunoscut va fi mai usor de stapanit si te vei simti mai confortabil vorbind.
• Repeta discursul cu voce tare. Este un exercitiu benefic. Nu trebuie sa te chinui sa inveti pe din afara fiecare cuvant in parte, dar e util sa stii ideile pe care vrei sa le transmiti.
• Exerseaza vorbitul cu dictie, pentru ca ea sa nu se piarda pe scena, din cauza emotiilor.
…si foarte important… infrunta frica!
Citat-motto: O doza de emotie e cireasa de pe discursul tau. Ai grija sa nu cresti cireasa prea tare.
Voice-over: Zoltan Butuc
Copywriter: Monica Faur
Art Director: Adrian Baldovin
Comments
Loading…