Suntem o generatie a instinctului de turma si ne place compania. De fapt, cred ca toate generatiile au fost asa, la vremea adolescentei si a tineretii, intr-o masura mai mica sau mai mare. Nu ne surade ideea de a fi singuri si de a petrece timpul in propria companie. M-am intrebat de ce. Si am ajuns la concluzia ca atunci cand esti cu prietenii si conversezi sau faci tot felul de activitati alaturi de alte persoane, nu mai ai momente in care sa iti auzi vocea interioara si sa macini propria ta personalitate. Acesta este, probabil, si motivul pentru care ramanem aceiasi oameni neschimbati in bine. Fiindca nu mai avem timp cu noi insine, ca sa ne dam seama unde mai avem de lucrat.
E adevarat: plimbarile cu o companie buna sunt foarte placute si este cu siguranta un timp investit corect acela. Insa uneori simt nevoia de a ma lua de propriul brat si de a porni la o plimbare cu mine si gandurile mele, doar sa trag aer in piept si sa admir luminile din jur. Nu ca o singuratica depresiva. Ci ca una care se poate bucura si de propia companie si care incearca sa isi slefuiasca astfel mintea, gandul si purtarea.
Fa-ti timp de timp cu tine.
Comments
Loading…