De la EST la VEST, cu statie in PREZENT

Ma uit pe fereastra. O cladire parasita, o parcare goala, strada povarnita, garduri ruginite. Mult beton, pietris, fier. Totul e cenusiu si trist, sterp si tern. Dar este estul, de acolo intra soarele in viata mea in fiecare inceput de zi si asta ii iarta tristetea. Ma duc in cealalta latura a camerei, catre vest, deschid geamul si respir padurea, ma masor din priviri cu dealul calm si spatos, ma clatesc cu albul virgin al zapezii iar linistea arhisuficienta ma cuprinde. Dar pe aici iese soarele din viata mea, pe aici pierd lumina, caldura, ziua de azi … Osciland intre cele doua ferestre cu cele doua puncte cardinale, sosiri, plecari, intovarasind soarele in tic-tacul lui zilnic, prezentul devine trecut, viitorul devine prezent apoi trecut iar trecutul de azi devine viitorul de maine, cand soarele va rasari din nou la fereastra cu cladirea trista, va incalzi parcarea goala si va sari toate gardurile care i se opun. Zi de zi. SALUT, oricine ai fi, oriunde ai fi, oricum ti-ar fi viata! S-a stabilit, fara echivoc, ca alcoolismul are o 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐨𝐧𝐞𝐧𝐭𝐚 𝐞𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐫𝐚. Mai pe romaneste, daca taica-tu a fost alcoolic, ai cu un sfert mai multe sanse decat prietenul ai carui parinti nu le aveau cu spritul, sa devii si tu. lar daca ambii parinti au fost alcoolici… nici nu vreau sa ma gandesc. Gata. End of story. M-am scos, eu nu am nicio vina, ghinion, nu mi-am ales eu parintii, pot sa imi plang in continuare de mila fara sa imi asum nimic, nu?!? NU! Nu e chiar asa de simplu. Am cel mult circumstante atenuante pentru ca in viata mai exista o chestie numita 𝐋𝐈𝐁𝐄𝐑 𝐀𝐑𝐁𝐈𝐓𝐑𝐔. Nu ma dau in vant dupa titulatura pentru ca este inventata de Inchizitie ca sa-si justifice ororile dar notiunea asta exista si, indiferent cum i-ai spune – alegere, decizie, orientare etc – iti guverneaza viata. Dar ca sa poti alege, altfel decat in alta dependenta, cea de jocuri de noroc… uff, noroc ca nu o am si pe asta… trebuie sa STII! Iar tu vei sti. Ma agat, totusi, de ideea de ereditate si ma intorc mental in copilarie. Nu, nici chiar asa, inca nu eram alcoolic, detestam gustul berii si uram ALCOOLUL. De ce? Pentru ca vedeam cum il transforma pe taica-miu dintr-un tip inteligent care citea mult in trei limbi straine si mult in romana, un inginer electronist in ceea ce era pe atunci NAVROM intr-un personaj lunecos, cu priviri sticloase, nesigur in reactiile pe care le avea cand se intorcea maica-mea de la Costinesti – statiunea tineretului, unde nu fusese la distractie ci la jobul de economist, reactii care, in final, sucombau in certuri interminabile si traumatizante pentru urechile si psihicul meu de copil de pana in noua ani, pentru ca atunci cand aveam varsta asta, certurile au dus la o palma. In seara aceea, eu si mama am dormit la o vecina. Tata a ramas singur in Constanta, a continuat sa bea si sa citeasca, a ramas la un moment dat fara job si fara flota si l-am reintalnit dupa mai multi ani. Ca sa faca un ban, inchiriase dormitorul matrimonial asa ca eu am luat in stapanire sufrageria. Eram cat el de inalt, mi se parea ca le stiu pe toate, faceam cartofi prajiti cu oua in weekend-urile in care veneam in permisie, adica toate, ii duceam si lui in camera. Avea sa moara in somn, asfixiat cu propria voma, dupa un chef singuratic cu un ultim amic care isi sarbatoarea ziua de nastere, unde a baut si mancat prea multi mici pentru stomacul lui obisnuit doar cu conservele de legume si cartofii mei prajiti… Aveam 18 ani, in perioada primului mare examen al vietii, bacalaureatul, si la inceputul lungului sir de decizii care aveau sa urmeze si care sunt numite de intelepti: VIATA. Mi-a lasat mostenire un apartament cu amintiri si carti dar si afinitatea lui catre vechiul lui prieten, cu care eu abia faceam cunostinta in contexte sociale: ALCOOLUL. Daca ne vom reintalni, 𝐯𝐞𝐢 𝐚𝐟𝐥𝐚 𝐜𝐮𝐦 𝐨 𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐧𝐝𝐚 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐭𝐚𝐫𝐧𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐠𝐫𝐞𝐮 𝐝𝐞𝐜𝐚𝐭 𝐝𝐞𝐜𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞𝐠𝐢 𝐢𝐧 𝐛𝐚𝐥𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐂𝐎𝐍𝐒𝐄𝐂𝐈𝐍𝐓𝐄𝐋𝐎𝐑. In general, este un ACCIDENT asa ceva. Dar… daca stai sa regandesti circumstantele care au dus la acea fatidica clipa, o sa remarci ca nu sunt chiar atat de accidentale. Iti apartin. 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐂𝐨𝐬𝐦𝐢𝐧 𝐬𝐢 𝐦𝐚 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐢𝐞𝐬𝐜 𝐬𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐜 𝐝𝐞 “𝐏𝐔𝐍𝐂𝐓” 𝐢𝐧 𝐝𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐭𝐫𝐞 “𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐂𝐀𝐏𝐀𝐓!”.