Stateam pe acelasi peron si eu si omul cu sapca verde pe cap. Repeta in soapta aceleasi cateva cuvinte: Profesor, cu 5 ani de experienta in domeniu. Era in picioare. Acum statea jos. Piciorul stang peste piciorul drept. Se ridica. Mergea in cerc. Profesor, cu 5 ani de experienta in domeniu. Era din nou pe scaun. Piciorul drept peste piciorul stang. Abia ce observase pata de cerneala de pe adidas. Pacat ca nu se sterge, chiar in ziua cand are interviu. Profesor, cu 5 ani de experienta in domeniu. Ciudata pata de cerneala, cine stie cum a ajuns acolo? El nu tinuse in viata lui un stilou in mana – folosea doar pixul din buzunarul de la piept. Ssssssuieratul metroului i-a ridicat ochii din pamant, dar n-a urcat decat cand a ramas peronul gol, la penultima licarire a beculetului rosu de la usa. Profesor, cu 5 ani de experienta in domeniu. A coborat tot cand era peronul gol, imbrancindu-ma ca sa isi faca loc. Nici macar azi nu stie ca lucreaza pe strada casei mele. Dar eu stiu. Cand a ajuns la scoala, Profesor, cu 5 ani de experienta in domeniu, i s-a dat sapca jos si a fost pus la o catedra pe care statea prafuit un teanc de carti albastre de fizica.
De atunci a tot purtat costum, Profesor, cu 55 de ani de experienta in domeniu. N-a spus nimanui ca in metrou i-a cazut din CV educatia, astfel ca a ramas doar cu… fizica. De atunci, si-a scris destinul cu stiloul.
Comments
Loading…