Pana acum ceva timp, priveam „noaptea dintre ani” drept un mecanism de resetare al intregii noastre fiinte – monotonia existentei. Astfel, cu fiecare an care se sfarsea, incepea o noua rutina a greselilor, a momentelor bune si a celor mai putin bune. Mi se parea improbabila existenta unei schimbari in acest ciclu al vietii umane si, intr-o oarecare masura, ajunsesem sa accept acest curs „firesc”.
Am realizat tardiv ca aceasta trecere este, de fapt si de drept, asemenea unei rascruci de drumuri in mijlocul careia se afla un negustor. Pare ca aberez, dar sunt cat se poate de serioasa. Ajungem la acest negustor cu un bagaj bogat de toate experientele traite in anul ce sta sa treaca, iar pentru a ne continua drumul este crucial sa lasam cateva dintre ele in urma.
Despre asta este vorba, tind sa cred: „noaptea dintre ani” nu este decat un negot cu sine. Alegem ce parte din noi va ramane doar o fantoma a trecutului si ce pastram sa ne defineasca fiinta in viitor.
Comments
Loading…