Mi-e dor de tot ce nu am avut vreodata. Mi-e dor de o zi a recunostintei asa cum au americanii. Mi-e dor de sirop de artar pe clatite asa cum au canadienii. Mi-e dor de paste facute la perfectie ca in Italia. Dar oare daca tuturor ne e dor de cee ace nu avem? Se poate numi dor? Daca as pleca sa caut sirop de artar si spaghete facute in Milano sigur mi-ar fi dor de ceea ce nu am in acel moment. Dor de orezul cu lapte al bunicii, sau de ciorba mamei. Asta e problema cu dorul, este de fapt o dorinta atat de arzatoare incat o transformam in altceva. Din DORinta o facem doar DOR.
Comments
Loading…