Dorul ca un vechi amic

Se spune ca de ce iti e frica, tocmai de aia nu scapi si tind sa cred ca absolut de fiecare data cand anticipam prezenta unui sentiment negativ, acesta se va lipi de noi asemenea unui scai si nu ne va parasi decat atunci cand se va ofili complet. Tind sa cred ca dorul este cel mai rezistent sentiment in fata trecerii timpului, se agata de noi asemenea unui vechi prieten cu care ne revedem dupa ani de zile si pe care, dintr-o oarecare rusine, am vrea sa il ocolim. Este imposibil, cu toate acestea. Dorul ne observa si alearga dupa noi spunand „Hei, asteapta-ma!”, fiind incapabil sa detecteze reticenta noastra in a-l primi. Se agata de noi pur si simplu si ne insoteste pretutindeni.

Odata ce ajungem sa ne reimprietenim cu dorul, realizam ca este doar o dragoste puternica ascunsa sub un palton greu si gri.