Am invatat ca e nevoie de mai mult decat un dram de curaj sa iti poti vocifera dorintele. Mereu am fost o persoana sfioasa, incapabila sa dea frau liber gandurile si sa ceara ajutor.
De multe ori am incercat sa ma pacalesc singura, sa imi spun ca eu de fapt am un strigat puternic doar ca nu exista metode de rezolvare pentru problemele mele. Adevarul este ca stateam intr-o camera goala, izolata fonic, iar cuvintele mele ricosau din pereti si se intorceau inapoi la mine, inconjurandu-mi corzile vocale.
Imi auzeam propriul ecou si incercam sa ma conving ca este rezultatul unui tipat aprig, desi puteam vocifera doar niste soapte stinse.
Este o adevarata provocare si o necesitate sa iesi dintr-o astfel de camera si sa dai piept cu strigatele tuturor, printre care incerci sa ii faci loc si vuietului tau neajutorat.
Comments
Loading…