Natura infantila a fiintei umane ne face sa ne ingrijoram de lucruri intangibile, de care nu ne este cu putinta sa ne agatam. Fie suntem consumati de componente ale trecutului, ce nu ne mai apartin si asupra carora nu mai avem nici macar cel mai mic efect, fie suntem ingroziti pana in maduva oaselor de incertitudinea viitorului, de elementul surpriza al carui substrat ne este strain si pentru care nu stim cum sa ne pregatim. In amalgamul de temeri si regrete, uitam ca in acest haos al timpului exista ceva ce va fi peren al nostru: prezentul. Putem fi in acest moment exact asa cum ne dorim, sa ne conturam cadrul in care activam si sa ii conferim insemnatatea pe care o dorim.
Trecutul este de mult apus, ziua de maine inca nu s-a nascut, prin urmare tot ce ne ramane este prezentul. De ce sa nu ne bucuram la maximum de ce avem pe maini?
Comments
Loading…