Faliment

Etaj 6, apartament 42. sau 43, in fine. Traind lin, in cubul meu de viata. Cati metri patrati? 

Mi-am lipit pe usa afisul. A4 si tipator, scria “Reparatii aorte, compasiune onesta, 2 la pret de 1”. Un succes nemaipomenit. 

Mi-am patat mainile cu cearneala celor ce nu isi pot auzi propriul glas. Mi am deschis un cabinet de reparat mecanisme fine din dureri neprelinse si am incercat sa resetez secundarul din al lor puls. 

Nu am reusit. Plecau amortiti de analgezicul empatiei. Uneori era suficient ca gaseau o definitie de “acasa” intr-o liniste impartita. Povestea s a sfarsit brusc. “Faliment de iubire redirectionata catre sine”, un caz din ce in ce mai des al dezamagirii, dupa cum mi s-a spus.