Am uneori impresia ca ne-am obisnuit cu binele pe care il avem sau il traim. Cand esti la locul tau si faci exact acelasi lucru ca in restul zilelor din saptamana, rutina face tot ceea ce se intampla sa para… normal. Pe scurt, locul prin care ai trecut de 5 ori in aceeasi saptamana, nu te mai incanta cu nimic. La fel si cu inghetata de capsuni pe care ai mancat-o in fiecare zi, dupa lunga ta activitate. In curand vei pune in congelator inghetata cu fistic, pe care o vei iubi 3 zile, apoi o vei manca si pe ea tot din obisnuinta.
M-am oprit in mijlocul strazii sa ating frunze de palmier si sa admir cladirile, florile mai colorate decat cele de la mine de pe strada si… tot ceea ce mai era deja parte din decorul obisnuit pentru ceilalti. Atunci mi-am dat seama cati localnici trec in fiecare zi prin locul acela atat de frumos si il privesc acum cu ochi reci si straini. Am vrut sa ii opresc si sa ii intreb daca isi dau seama cat e de minunat locul in care ei traiesc de o viata. Dar m-am oprit la timp, dandu-mi seama ca si eu sunt o astfel de localnica, in orasul meu, in rutina mea, trecand destul de nepasatoare pe langa locurile in care turistii stau cu ochii cascati si cu aparatele foto pornite.
Ei admira florile de pe strada mea. Eu nu o mai fac. Eu admir florile de pe strada lor. Ei nu o mai fac.
Comments
Loading…