Mi se pare fascinant sa stai langa cineva care vorbeste la telefon; dar nu orice tip de telefon, acel telefon in care oricat de tare ar tipa persoana de la celalalt fir, nu se aude nimic. Sunt acele telefoane vechi in care auzi ce spun ambele persoane foarte bine, chiar din alta camera. Asta nu-mi place. Ma simt ca si cum trag cu urechea involuntar. Imi place sa aud doar franturi de conversatii, sa creez eu dialogul in minte. Ma gandesc la ce intrebare scandaloasa sau puerila ar fi putut fi adresata pentru a starni un „ia uite ce-l doare pe el”? Oare cat de plictisitoare poate fi persoana de la celalalt capat al firului ca sa genereze exclusiv raspunsuri monosilabice? Ori, cat de mult va mai dura pana cand unul dintre interlocutori va inventa un motiv stupid pentru a scapa de aceasta conversatie interminabila?
Sunt un individ tare lipsit de ocupatie.
Comments
Loading…