Mereu m-am intrebat de ce, in urma unor evenimente generatoare de stari de angoasa, se afirma ca persoana in cauza are „inima franta”. De ce se rezuma totul la inima? O intrebare stupida, in esenta, lucru pe care l-am realizat ulterior, odata cu trecerea timpului. Am realizat ca avem inima franta pentru ca, odata ce am fost petrecuti prin sentimente deosebit de mohorate, nu ne mai putem pune intregul suflet in niciunul dintre lucrurile pe care am vrea sa le facem. Nu mai suntem intregi. Aceasta ideologie mi-ar putea raspunde si la o alta intrebare: de ce uneori ne simtim goi pe dinauntru? Poate ne simtim atat de dezgoliti si incompleti pentru ca lasam parti din noi in tot ce iubim si, din furtuna sortii, nu putem ramane cu absolut tot.
Comments
Loading…