Cata risipa este in mimarea nepasarii. Mi-a fost greu sa deprind prefacutul de a nu observa pe cineva, facutul cu mana, opritul din mers. De parca ar fi fost o limba incurcata cu aschii iesite si legi suspendate cu greu in atmosfera dintre doua trupuri.
Nu am inteles sporirea valorii proprii prin ignorarea altora. Poate nici nu am vrut.
Mi s-a parut mult mai mare riscul de a pierde amprenta oricarui zambet onest, decat cel de a fi privita ca o umbra, o adunatura binevoitoare de nimicuri.
Am regretat mult mai mult frica pasarii si manifestarile ei, decat luarea persoanei mele ca atare de catre altii si reactiile adverse.
Parca si Platon a spus ca- Iubirea este a celui care o ofera si nu a celui care o primeste. (mi se pare o idee importanta aceasta de mai sus)
Imi pasa. Tie?

Comments
Loading…