in ,

Improbabilul atotcunoasterii

Pesimismul acerb predomina din ce in ce mai mult in caracterul uman. Observ in jurul meu un amalgam de oameni care refuza vehement sa duca la bun sfarsit provocari incitante ale vietii, ascunzandu-se siret dupa rationamentul: „Ce rost are? Oricum, la finalul vietii, ajungem cu totii in acelasi loc.” Cu toate ca, in aparenta, ei enunta un fapt cat se poate de adevarat, in esenta o astfel de afirmatie nu face decat sa renege farmecul inconfundabil al existentei.
Viata este menita pentru a fi traita la cote maxime, pentru a lua riscuri si a castiga experiente si amintiri valoroase. Incontestabil, nu exista nemurire, insa acest lucru este cam singurul pe care noi, in calitate de oameni simpli, il cunoastem despre viata. Am obosit sa privesc persoane ce isi auto-confera statutul de atotcunoscatori in ale vietii, ale scopului sau si ale atributiilor pe care omul trebuie sa le indeplineasca de-a lungul sederii sale pe pamant. Cred ca ar trebui sa nu ne poticnim in astfel de obstacole filosofice si sa tratam viata asa cum a fost ea menita sa fie traita

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Mai conteaza ce se schimba?

Poate exista speranta. Ganduri Adolescentine (Episodul 2)