Cred ca este tipic uman sa ne multumim cu un nivel de afectiune relativ mediocru deoarece consideram ca nu meritam mai mult de atat.
In ironia sortii, ajungem sa fim teribil de recunoscatori pentru un minim insuficient de efort din partea celor din jur si, ulterior, sa ne degradam imaginea de sine pana devenim de nerecunoscut. Cred ca multi adolescenti, in naivitatea lor de tineri, se confrunta cu aceasta problema si – trebuie sa admit – ca am fost unul dintre ei.
Din fericire, trecerea timpului vine la pachet cu un anumit grad de maturizare si constientizam ca meritam un amalgam de experiente frumoase. Consider ca nu exagerez daca afirm ca meritam chiar si Soarele, Luna sau inelele lui Saturn pe degete.
Comments
Loading…