in ,

Infometare

Am fost mereu un suflet dornic de a se hrani cu o dragoste atat de autentica incat sa poata fi definita ca un sentiment separat. Doar o data in viata mi-as fi dorit sa imi fie umplut corpul pana la refuz, pana sa zic ca sunt plina si, totusi, sa mai accept mici gesturi atat de dulci incat sa mi se zahariseasca pielea.

Disperarea acuta de a avea intelegerea si afectiunea celor din jur ma determina sa ii infund in adancul sufletului meu asemenea unor bucati de lemn. Bucatile au sa devina aschii si inima are sa ma doara la fiecare bataie. Asta este exact ce imi doresc.

Insa cine are sa te serveasca cand te regasesti intr-un restaurant abandonat, cu ferestrele sparte si un covor de praf pe podele?

What do you think?

Written by Miruna Zgavardici

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading…

0

Testimonial Oana Munteanu – Director Scoala&Gradinita Iedera (DB)

Singuratatea inseamna propria companie